La sfârșit de septembrie, alături de scriitorii Andrei Duduman și Valentin Goran, am hotărât să dăm o fugă până la Muzeul Brăilei, „Carol I” unde am vizitat Secția „Istorie”, după ce cu puțin timp înainte părăsiserăm orașul Galați unde participaserăm la un festival de reconstituire antică.

După un periplu prin istoria străveche a neamului românesc și o incursiune prin cea mai recentă, am urcat la etaj unde am dat de Caravana Eroilor, despre care vreau să vă povestesc astăzi, o expoziție mobilă formată din 40 de bannere care prezentau fie o etapă istorică, fie o mini-biografie a unei personalități trecute prin ororile închisorilor comuniste. Practic, caravana era împărțită în două module:

1. Instaurarea regimului comunist prin restructurarea masivă și forțată a tuturor palierelor societății (conținând douăzeci și cinci de roll-upuri);

2. Chipuri de martiri și eroi (conținând alte cincisprezece bannere având informații, printre alții, despre Valeriu Gafencu, Radu Gyr sau Andrei Ciurunga).

Ce m-a impresionat pe mine, mai ales, la această caravană asupra căreia mi-a atras atenția Andrei Duduman se referă la acea parte dedicată Poeților Închisorilor prin intermediul căreia spectatorul află că „printre multiplele metode de tortură și dezumanizare aplicate în temnițele comuniste, a fost și aceasta, a interzicerii oricărei activități intelectuale, pentru a se crea un mediu de imbecilizare lentă, dar sigură a «dușmanilor poporului»”. De aceea hârtia și creionul au fost interzise, precum și lecturarea cărților de orice fel. Totuși poezia nu a putut fi oprită nici chiar de cei care instauraseră regimul. Astfel, mintea creatoare a găsit o cale pentru ca poezia să fie dată mai departe, fiind elaborată „aproape exclusiv în minte” și transmisă prin viu grai, „dar și prin Morse bătut în pereții celulelor, acestea fiind singurele forme de comunicare care au făcut față războiului sistematic, la care au fost supuși, atât poezia, cât mai ales creatorii ei”.

Tot din această parte a expoziției aflăm de la Ilie Tudor (fost deținut politic) câte ceva despre Radu Gyr, poetul care a petrecut douăzeci de ani în temnițele comuniste, având trei condamnări în trei regimuri diferite: „n-a fost un luptător pe baricade; arma lui în fața căreia se poate rezista, a fost poezia, teribila armă care deschide ceruri pentru obidiți, iar pentru dușmani foc mistuitor… Sufletul lui era un vulcan în erupție. Versurile lui, balsam pentru răni sângerânde și săgeți neiertătoare pentru dușmanii țării.”

Cuvinte care pe mine m-au marcat tocmai pentru că în poezie voi găsi mereu un balsam pentru propriile răni, fie că e vorba de versurile proprii sau de versurile marilor poeți pe care i-am citit de-a lungul timpului…

De asemenea, cuvinte puternice sunt și cele ale poetului Nicolae Caratană care spunea: „Numai durerea m-a determinat să descopăr poezia (n.n. cât de bine pot înțelege aceste cuvinte, cu toate că orice calvar trăit de acest om este departe de propria-mi existență). După atâtea eșecuri, simțeam nevoia să plâng, ori nu poți plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transformă în cântec, iar cântecul, ceva mai târziu, dacă strărui în poezie, se transformă în frumusețe…”

Toate aceste bannere dedicate poeților întemnițați impresionează prin forța versurilor, dar și a declarațiilor ce trebuie citite fiecare în parte pentru a putea fi înțelese pe deplin, și cum Asociația Ortodoxia Tinerilor are un sit dedicat acestei Caravane vă invit să îl vizitați pentru a afla mai multe.

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *