Atunci când ne gândim la Zargidava (sau Zargedava) în minte ne răsare numele astronomului, matematicianului și geografului grec Ptolemeu, cel care a trăit în epoca elenistică târzie, petrecându-și cea mai mare parte a vieții în Alexandria, unde a și decedat în jurul anului 165 d. Hr. Ptolemeu este cel care menționează în Geografia așezarea dacică din Moldova centrală, cea care a fost identificată arheologic pe teritoriul satului Brad (comuna Negri, județul Bacău) de către Vasile Ursachi, fiind cea dintâi așezare care consemnează începuturile urbanizării la daci, deoarece avea o piață centrală sau un sanctuar, iar fortificația se caracteriza printr-o construcție deosebită, concluzionându-se că aceasta fusese realizată pe fundația uneia mai vechi, datând din perioada neolitică.

Având în vedere importanța acestei așezări în istoria dacică, era imposibil ca ea să treacă neobservată în rândurile celor ce își propun să prezinte istoria antică așa cum a avut ea loc pe teritoriul României. Astfel, între 13 și 15 iulie, s-a desfășurat la Roman Festivalul Antic Zargidava, organizat de Primăria Municipiului Roman în colaborare cu Asociația Culturală Geto-Dacii din Moldova și SC. VIOBETI SRL, eveniment ce s-a desfășurat în Parcul Zăvoi (fostul Cartodrom), un loc perfect ales atât pentru vizitatori, cât și pentru asociațiile participante: Geto-Dacii din Moldova, Garda Apulum, Historia Renascita, Nimfele Dace, TERRA DACICA AETERNA, la care s-au adăugat și Tradiția Militară și Deutsche Frey Corps.

Evenimentul a debutat vineri seară cu un spectacol de deschidere care a inclus dansuri antice, aprinderea flăcării antice și o paradă cu torțe, la care nu am participat din păcate, întrucât am ajuns la festival abia a doua zi, dimineața devreme, când tabăra TERRA DACICA AETERNA era în curs de instalare și cei mai mulți membri, ce își anunțaseră participarea, sosiseră deja. Am luat la rândul nostru parte la pregătiri, iar după așezarea taberei ne-am echipat pentru parada și prezentarea asociațiilor unde s-a vorbit despre fiecare grup antic în parte: daci, romani sau luptători barbari dintre care au fost amintiți sarmații ori celții.

Apoi s-au deschis atelierele de creație și lucru cu publicul ce au impresionat din nou vizitatorii care au trecut pe la tabăra Asociației TERRA DACICA AETERNA unde au avut ocazia să vadă și să afle mai multe despre arta și meșteșugurile antichității, printre altele aceștia regăsind:

  • metaloplastie – prezentarea unor replici de bijuterii sarmate realizate prin prelucrarea metalelor neferoase;

  • țesătorie – aducerea în prim plan a vestimentației antice prin prezentarea tipurilor de țesături și de materiale utilizate pentru a crea vestimentația ce diferea de la o clasă socială la alta;

  • olărit sau lucrul cu ghergheful – unde participanții au fost încurajați să lucreze cu propriile mâini așa cum se făcea în urmă cu mii de ani;

  • prelucrarea lemnului – realizarea unor obiecte din lemn prin utilizarea strungului;

  • jocuri antice – asigurate în cadrul taberei romane.

De asemenea, după o aversă mai îndelungată, TERRA DACICA AETERNA a prezentat publicului un moment de lupte cu gladiatori susținut de cei de la LUDUS URSUS, dar și dansuri antice oferite de fetele din Deva.

Seara s-a încheiat cu reconstituirea războaielor traco-romane din anii 61-59 î.e.n. din timpul regelui Burebista, la care am ales să fiu simplu spectator, privind atât luptele, cât și ritualurile de alianță sarmatic și de incinerare a unui tarabostes căzut în luptă mai mult prin aparatul foto, căci îmi luasem porția de bătălie în antrenamentele unu la unu cu unul dintre colegii din tabăra dacă.

Ziua de duminică a decurs în același mod, perturbată la rândul ei de ploaie, căzută chiar și în timpul luptei finale când am decis să particip și m-am bucurat că nu am stat pe margine, sarmații având rolul lor în războaiele daco-romane din anii 86-89 d. Hr. din timpul regelui Decebal.

Odată cu bătălia s-a încheiat, din păcate, programul nostru, festivalul organizat exemplar continuând cu concerte la care nu a asistat nici unul dintre noi, fiecare punând brațul la strângerea taberei, pentru ca apoi să pornim spre case, aflate la sute și sute de kilometri depărtare.

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *