La recomandarea scriitorului Andrei Duduman am citit pentru noua ediție a Arenei culturale nuvela științifico-fantastică „Who Goes There” de autorul american John W. Campbell. O porțiune din studiul critic care apare în revista culturală EgoPHobia #54 o puteți citi mai jos:

John W. Campbell (n. 1910 – d. 1971), pe numele său complet John Wood Campbell Jr., este un scriitor de literatură science-fiction american, considerat părintele science-fictionului modern, conturând așa-numita Epocă de Aur a ficțiunii science-fiction. Isaac Asimov l-a numit pe Campbell „cea mai puternică forță din science-fiction, iar în primii zece ani ai muncii sale editoriale acesta a dominat domeniul complet”. Campbell a jucat un rol esențial în carierele lui Isaac Asimov, Ben Bova, Arthur C. Clarke, Tom Godwin, Robert A. Heinlein, Theodore Sturgeon și A. E. van Vogt, fiind numit unul dintre cei mai influenți editori din lumea science-fictionului. A publicat prima poveste în 1930, aceasta fiind intitulată When the Atoms Failed. Ca scriitor este cunoscut pentru nuvela Who Goes There, publicată pentru prima oară în Astounding Stories în 1938. De asemenea, a publicat și sub pseudonim, printre care: Don A. Stuart, Karl van Kampen, John Campbell și J. W. C., Jr.. Din 1937, devine editor la Astounding Science Fiction (denumită mai târziu Analog Science Fiction and Fact). Alte opere ale sale sunt: The Mightiest Machine (1947), The Incredible Planet (1949), The Black Star Passes (1953), Invaders from the Infinite (1961), The Ultimate Weapon (1966).

Who Goes There este o nuvelă science-fiction scrisă de John W. Campbell sub numele Don A. Stuart, fiind încadrată în curentul literar modernism („Modernismul include, în sens larg, toate acele mișcări artistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprimă o ruptură de tradiție, negând, în forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Atitudinea modernistă este, deci prin definiție anticlasică și antiacademică, anticonservatoare și împotriva tradiției. Toate curentele postromantice de avangardă literară [simbolismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul] sunt implicit și explicit moderniste, contestând vechile valori și repere culturale și, nu de puține ori, chiar ideea de artă și de literatură. Modernismul subsumează totalitatea manifestărilor de «independență absolută» a modernității, de abandonare ostentativă a convențiilor și de încălcare programatică a regulilor.” – E. Lovinescu, „Istoria literaturii române contemporane, 1900-1937”) , stilul funcțional beletristic, categoria estetică a fantasticului, genul literar epic.

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *