12788957_1145402338817876_965052701_o

Salvador Dalí. Cine n-a auzit de celebrul pictor de origine spaniolă, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai suprarealismului? Aș vrea să zic că prea puțină lume, dar în realitatea lumii noastre mă tem că răspunsul s-ar putea să fie departe de adevăr…

Cu toate că mă aștept ca cititorii acestui blog să nu facă parte din aceia care nu știu cine este Dali, voi scrie câteva vorbe despre el.

Salvador Dalí, pe numele său real Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, s-a născut pe 11 mai 1904 la Figueras în Spania. Dalí a făcut din viața sa artă, reușind să devină o vedetă mondială urmărită de presa din întreaga lume.

Încă de mic a manifestat un interes puternic pentru pictură, astfel că în 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid. Aici se împrietenește cu Frederico García Lorca și Luis Bunuel, însă este exclus din școală după o incitare a studenților la protest.

Mai târziu, în 1926, va face o călătorie la Paris unde îi va cunoaște pe André Breton, Pablo Picasso, Joan Miró și Paul Éluard. Tot aici se va naște o prietenie apropiată cu scriitorul francez René Crevel.

Entuziasmat de mișcarea suprarealistă, Dalí se va arunca în creația artistică, recurgând la un stil propriu având la bază o metodă paranoico-critică. Vor prinde astfel viață lucrări precum Persistența memoriei, Paranoia femeia cal, Enigma profundă, Ispitirea Sfântului Ioan, etc.

Un alt punct important al vieții sale a fost întâlnirea cu Gala Diaconov, soția poetului Paul Éluard, în 1929. Dalí a făcut o adevărată pasiune pentru această femeie, care i-a devenit soție și muză, făcându-l să descopere și sexul care îi fusese necunoscut până atunci. Vor petrece împreună tot restul vieții până la moartea Galei în 1982.

În 1983, Dalí pictează pentru cea din urmă oară tabloul intitulat Coada de rândunică, pentru ca apoi să se retragă din viața publică în urma unui accident. Va muri la 23 ianuarie 1989 la Figueras unde se născuse.

Jurnalul unui geniu este, cum spuneam încă din titlu, o călătorie printr-o minte extravagantă (desigur, cea a lui Salvador Dalí) și urmărește viața artistului între anii 1952-1963.

Prin intermediul volumului avem ocazia să aflăm despre iubirea aproape nepământeană pentru Gala (Balul Cuevas a trecut ca umbra unor fantome travestite. Numai Gala și Dalí sunt travestiți de o mitologie deja indestructibilă. Iubesc atât de mult acest „noi”…), despre morțile unora dintre oamenii care i-au influențat viața (printre ei, Lorca și Crevel), despre tehnicile sale de pictură, căci în perioada în care a fost scris jurnalul Dalí lucra la Corpus hypercubicus. De asemenea, Dalí ne dezvăluie planul lui de a deveni nițel multimilionar (ceea ce a și reușit), pentru că, spunea artistul, fericirea cea mai mare a omului e aceea de nu trebui să muncească o zi din viața lui.

Megalomania lui Dalí este extrem de puternică de-a lungul jurnalului:

Sunt pe cale de a ști tot ce trebuie ca să pictez magnific. Curând toți or să exclame: „E senzațional ce pictează Dalí!”

În plus, avem ocazia să aflăm despre interesul pentru Freud pe care îl așează printre eroi pentru că a demonstrat că Moise era egiptean.

Ce mai e interesant la jurnal se leagă de faptul că în anumite perioade Dalí pur și simplu păstrează tăcerea asupra activității sale. De exemplu, în 1959 ne spune doar că pictează, scrie, gândește. Mai târziu, ne va dezvălui secretul acestui an, unul dintre cei mai plini ai vieții sale.

La finalul scrierii există și o serie de Anexe, dintre care două m-au făcut să râd copios (bineînțeles că primele din listă):

  • Anexa I. Fragment din ARTA PÂRȚULUI sau MANUALUL FALSULUI ARTILERIST NEDECLARAT scris de contele De la Trompette, Medic al Calului de Bronz, spre folosul persoanelor constipate – un studiu care descrie ce este pârțul, tipologia acestuia, factori declanșatori, proces, dar și mirosuri ori intensități (PÂRȚURILE FECIOARELOR. Mi se scrie din insula Amazoanelor că acolo pârțurile au un gust delicios și că sunt foarte căutate. Nu se întâlnesc decât acolo, pe cât se pare, dar nu se știe niciodată. Oricum, se spune că sunt foarte rare.). Serios că e fain, doar să nu vă luați în serios! :))
  • Anexa II. ELOGIUL MUȘTEI de Lucian din Samosata din care aflăm că musca are suflet nemuritor, draga de ea.
  • Anexa III. care cuprinde un poem dedicat de Dalí lui Picasso pe care îl considera un al doilea tată.
  • Anexa IV. MISTICA DALINIANĂ FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU ISTORIA RELIGIILOR din care reiese că Dalí este singurul dintre reprezentanții importanți care a reușit să-și transforme experiența religioasă cotidiană „catolică, apostolică și romană” în materie artistică de cea mai bună calitate.
  • Anexa V. SALVADOR DALI ȘI LUMEA ÎNGERILOR care dezvăluie preocuparea lui Dalí pentru aceste creaturi.
  • Anexa VI. Tabel comparativ al valorilor, după o analiză daliniană în care sunt acordate note unor pictori celebri, fiind studiate elemente precum: tehnica, inscripția, culoarea, subiectul, geniul, compoziția, originalitatea, misterul și autenticitatea.

Jurnalul e o adevărată bijuterie, iar fanii pictorului suprarealist nu vor regreta cu siguranță periplul cu o personalitate de-a dreptul fascinantă.

13+

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *