Până de curând nu citisem nimic de Liviu Radu, unul dintre cei mai buni scriitori ai literaturii SF&F române, căruia nu simt că ar trebui să-i fac o introducere. Toți pasionații de SF&F ar trebui să-l știe.
Aș fi vrut să-l citesc, n-apucasem să cumpăr vreo carte, dar intenționam. Însă, un amic mi-a făcut o surpriză și mi-a adus un volum într-o zi. Se intitula Povestiri fantastice. Și, acum, după ce l-am terminat, vreau să subliniez că a fost una dintre cele mai bune idei.
Povestiri fantastice cuprinde o colecție de proză scurtă fantastică (reiese chiar din titlul volumului). Ce este minunat la aceste povești este modul în care Liviu Radu reușește să îmbine evenimente istorice extrem de cunoscute cu un aer fantastic, dându-le senzația de noutate în ciuda faptului că toți cei care au trecut prin orele de istorie universală și autohtonă vor recunoaște imediat momentele la care autorul face referință.
În plus, în ciuda întâmplărilor fantastice care se desfășoară de-a lungul poveștilor, Liviu Radu reușește să păstreze aerul caracteristic fiecărei perioade istorice, pe care o are în vedere. Personajele, dialogurile, întâmplările par desprinse din cotidianul unor secole trecute.
Volumul cuprinde în total paisprezece texte, împărțite în patru părți: Spre Ierusalim (2000), Constanța 1919 (2000), Babl (2004), Cifrele sînt reci, numerele-s calde (2006).
Dintre poveștile incluse în această culegere de texte scurte, vreau să le fac remarcate pe câteva, și anume:
·        El Dorado – Cine n-a auzit de El Dorado? Ei bine, Liviu Radu ia mitul „eldoradian” și îl transformă într-o poveste, în care locuitorii indigeni sunt purtători ai scheletelor de aur;
·        Descendenți – mai ales, pentru finalul său zdruncinător într-un mod atât de atrăgător: „Și atunci sufletul mi-a fost sfâșiat de o durere nemărginită, descoperind într-o clipă că am pierdut o parte a universului. Dar am simțit simultan, și o bucurie sălbatică, plină de făgăduieli necunoscute, teribil de atrăgătoare. 
      Pierdusem lumina, însă întunericul îmi aparținea.”;
·        Blestem de seară, cu durată nelimitată – pentru lirismul său terifiant: „Muzica lui nu era o muzică de om normal, provenea din regiuni ale sufletului ce cunoscuseră dureri și suferințe neomenești, chinuri care dezlănțuiau dorința nebunească de a fugi de realitatea crudă, de a te refugia într-un univers fictiv, în care nu puteau avea loc asemenea dureri și chinuri.”;
·        Sub semnul lui unsprezece – pentru felul în care Liviu Radu aduce fantasticul în punctul istoric al unirii realizate de Mihai Viteazul, folosindu-se de numerologie și zodii (mi s-a părut fascinant cu toate că nu cred câtuși de puțin în zodiac, horoscoape și alte prostii conexe).
Acestea sunt doar câteva exemple. Fiecare poveste merită citită și descoperită cu senzațiile și aventurile proprii, ce te poartă într-un miraculos fantastic pe care n-ai cum să-l faci uitat prea repede după ce ai citit cartea.
Povestiri fantastice este publicată de Millenium Press și, în prezent, se găsește în variantă electronică pe site-ul elefant.ro

Alexandra Medaru administrator

2 comments

///////////////

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *