Implacabila scufundare

 

Andrei Iorga

 

În jurul meu e o cumplită larmă

Parcă poporul a luat cu asalt o cazarmă

În agora se poartă un război între frați

Strigă unii la ceilalți, se vor ascultați

Toți au certitudini, nu pot fi strămutați

Prinși la mijloc au rămas doar câțiva moderați

Ce ar vrea să-i vadă la masă pe beligeranți

O mână de oameni ce invocă Rațiunea și Calmul

Dar dinspre mulțime e prea mare vacarmul

Se aruncă cu vorbe grele, cuțitele stau încă în teacă

Și mă întreb îngrozit oare cât timp are să mai treacă

Până când lamele vor ieși precum lupii în iarnă

Cât mai avem până când rugurile vor începe să ardă

 

Și aș vrea să mă rup de pământ  

 

Alexandra Medaru

 

Până mai ieri îmi simțeam sufletul părăsind trupul

Ori trupul părăsind sufletul

Inexorabila moarte mă aștepta

Cum te așteaptă singurătatea într-o garsonieră împuțită

În care gândacii aproape că s-ar sui pe tine să te consume

Cum se consumă carnea de porc in ajunul Crăciunului

Uitând cum a guițat nenorocitul înainte de ultima-i suflare

 

Până mai ieri credeam că nu există salvare

Dar medicul cel bun s-a ivit cum se iveau arhanghelii

Și a zis: de astăzi vei fi iară întreagă!

 

Acum sunt aproape cum eram până să înceapă boala

Și totuși mintea ar vrea să părăsească trupul

Ori trupul să părăsească mintea

Văzând realitățile unei societăți îmbibate de ură

Văzând realitățile unei societăți ce se scufundă

Spre feudalism, spre medievalism

Unde preoți predică referendumuri la înmormântări

Unde apărarea copiilor este un scop național mincinos

Unde visul european se stinge în fiecare zi

 

Și aș vrea să mă rup de pământ

 

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *