Sharp-Ends-FC2-3

Joe Abercrombie (n. 1974; foto: Arild Vågen, CC BY-SA 3.0) este un autor britanic, absolvent al Facultății de Psihologie de la Universitatea din Manchester. Odată mutat la Londra, s-a angajat la o coJoe_Abercrombie_at_Swecon_October_2012mpanie de post-producție TV, pentru ca doi ani mai târziu să lucreze în freelancing ca editor de film pentru documentare, videoclipuri muzicale, concerte precum cele ale lui Barry White sau ale trupei Coldplay etc. După o încercare eșuată de a spune povestea lui Logen Ninefingers, în 2002 o reia scriind primul volum intitulat “The Blade Itself”. Printre cele mai importante opere ale sale amintesc: trilogia “The First Law”, “Best Served Cold”, “The Heroes” sau “Red Country”.

Sharp Ends. Stories from the World of the First Law” (Gollancz, 2016) este o colecție de povestiri dedicată de autor părinților săi, cuprinzând treisprezece titluri, toate având acțiunea plasată în universul trilogiei “The First Law”, iar ordinea acestora fiind următoarea:

  • A Beautiful Bastard [Kadir, Spring 566];
  • Small Kindnesses [Westport, Autumn 573];
  • The Fool Jobs [East of the Crinna, Autumn 574];
  • Skipping Town [The Near Country, Summer 575];
  • Hell [Dagoska, Spring 576];
  • Two’s Company [Somewhere in the North, Summer 576];
  • Wrong Place, Wrong Time [Styria, 580];
  • Some Desperado [The Near Country, Summer 584];
  • Yesterday, Near a Village Called Barden… [Near Barden, Autumn 584];
  • Three’s A Crowd [Tallins, Autumn 587];
  • Freedom! [Averstock, Summer 590];
  • Though Times All Over [Sipani, Spring 592];
  • Made a Monster [Carleon, Summer 570].

Titlurile date de Abercrombie arată atât locul acțiunii, cât și timpul când evenimentele se petrec, lăsând cititorul să descopere detalii despre personaje, univers și acțiune. Avem de-a face astfel, spre exemplu, în A Beautiful Bastard cu trupa Colonelului Glokta, cea care se pregătește de atac la strigătul inamicului, cu Shev, Carcolf și Javre (un trio incendiar) în povești precum Small Kindnesses, Skipping Town sau Three’s a Crowd, cu Bethod în Made a Monster, cu Crunden Craw în The Fool Jobs etc.

Ce au în comun toate aceste povești nu e atenția oferită universului, ci faptul că autorul imprimă din forța sa scriitoricească mai ales în construcția personajelor, dar și în cea a acțiunii ce le implică pe acestea. Dacă prima poveste este una cu final deschis, interpretabil de către fiecare cititor, majoritatea au sfârșituri închise în care problemele eroilor sunt soluționate.

Consider că volumul este unul ce trebuie lecturat nu numai de către cititori, dar și de către scriitorii care vor să realizeze povești ori nuvelete cu adevărat bune, deoarece Abercrombie reușește să construiască niște personaje credibile în câteva pagini, spre deosebire de Steven Erikson care într-un întreg volum nu are această capacitate (mă refer aici la „Grădinile Lunii”, analizat într-un articol anterior). Abercrombie, prin cuvinte simple, creionează personaje și trăiri ale acestora care rămân cu cititorul și după ce a închis ultima pagină a volumului, un aspect la care fiecare scriitor ar trebui să se gândească.

De exemplu, în Small Kindnesses, personajul feminin Shev este conturat atât de profund, încât parcă am sta în cameră alături de ea: Shev didn’t know, after all the shit that had been done to her, why she still felt the need to do small kindnesses. Maybe because of all the shit that had been done to her. Maybe there was some stubborn stone in her, like the stone in a date, that refused to let all the shit that had been done to her make her into shit.

Apoi o acțiune extrem de intensă reîntâlnim în Hell unde are loc căderea Dagoskăi, văzută prin intermediul ochilor unui tânăr acolit, aspect care este scos în evidență încă de la primele rânduri unde Abercrombie utilizează tehnica cârligului cu măiestria unui pictor ce zămislește o capodoperă: Temple ran./ It was hardly the first time. He had spent half his life running away from things and most of the rest running back towards them. But he had never run like this. He ran as though hell yawned at his back. It did.

Tot această poveste arată ce înseamnă sacrificiul, aducând aminte cumva de momentul în care Iisus s-a lăsat urcat pe cruce pentru spălarea păcatelor omenești: Kahdia gave a weary smile. ‘If I have earned any place it is here, in my temple, among my people. I am proud to take it.’ sau ‘They are coming. The Gurkish are coming.’ He swallowed. Even now, he could not bring himself to raise his voice when he spoke the words. ‘The Eaters are coming.’/ ‘I know. That is why I must stay.’

Un alt element pe care autorul britanic îl stăpânește aproape de perfecțiune este alegerea numelor pentru personajele sale. Cu excepția poveștii Small Kindnesses unde îi întâlnim pe Severard și Shevedieh (adesea amintită drept Shev), numele fiecărui erou pornește cu majuscule diferite și nu lasă loc pentru asemănări (alt nivel la care Erikson avea scăpări grave).

Concluzia: Abercrombie nu mizează pe univers, ci pe personaje. De aceea recomand a se citi pentru modul de construire a eroilor și de pătrundere în psihologia acestora, pentru crearea unor personaje verosimile într-o lume fantastică (aspecte care reies atât din narațiune prin intermediul descrierilor sau din pasajele de acțiune, cât și din dialoguri), pentru capacitatea de a crea povești scurte cu impact emoțional mare asupra cititorului ori pentru abordarea unor teme precum iubirea, prietenia, camaraderia, sacrificiul etc.

14+

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *