12829323_1155604814464295_6365322973797163863_o

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri că în mai 2015, chiar la East European Comic Con, avut loc lansarea benzii desenate TFB de care aflasem cu ceva timp înainte în cadrul Atelierului SF&F la care am participat în 2014. La una din ședințe am avut ocazia să îi cunosc pe editorul Mihai Ionașcu și scriitorul Marian Coman, doi dintre oamenii din spatele acestui proiect, care la acea întâlnire ne-au prezentat pe scurt despre ce e vorba în TFB.

Dacă nu ați aflat încă de această revistă, atunci trebuie să vă spun că ea este o reinterpretare SF a basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte de Petre Ispirescu, fiind extrem, dar extrem de mișto.

Cu toate că n-am crescut cu benzi desenate, asta m-a prins de parcă am fi fost prieteni de demult. Obișnuiesc să spun asta despre cărți, mai ales că adesea au fost lângă mine atunci când oamenii n-au fost, probabil de aceea am ajuns să îmi spun propriile povești. Acum e și o bandă desenată pe listă. Cine știe, poate vor mai fi și altele. Ah da, ar fi și romanul grafic Watchmen despre care aș putea spune că e din aceeași categorie…

Dar să revenim la oile noastre…

Acțiunea poveștii este transpusă într-un viitor îndepărtat în care lumea moare pentru că oamenii au uitat să se joace, dar care va rezista bolii atât timp cât ei își vor aduce aminte de povești.

În acest loc, Setru și Laura încearcă să zămislească un copil să salveze situația și vor reuși după numeroase încercări, cu ajutorul unui tehnomag, să-l aibă pe Amatheus. Mulți ani mai târziu acesta va pleca în căutarea unui leac, dorind să descopere Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

În călătoria sa va fi însoțit de Panza (robotul monitor), cel care deapănă povești. De-a lungul călătoriei va întâlni toate acele personaje cunoscute ale basmului lui Ispirescu transformate să capete valențe SF.

Gala (Gheonoaia) este o ființă ciudată care îl va învăța că amintirile alungă moartea și îi va povesti despre motivele pentru care omenirea e afectată de virus și despre Cei Vechi aflați într-un loc în care poți trece doar dacă ești curat.

Tehnomagul (un fel de vraci) îi spune că s-a aflat și el în căutarea Omului Curat, și văzând lumea a descoperit că totul e deșertăciune. Atunci când Amatheus (Făt-frumos) îi spune că el este cel pe care îl caută, bărbatul nici nu-l crede în prima instanță datorită renunțării sale în legătură cu vechea sa cauză, însă în cele din urmă îl va ajuta.

Amatheus va ajunge în locul despre care îi povestise Gala, unde va întâlni zânele, îndrăgostindu-se de Zina, și unde va trăi pentru o vreme, însă dorul de casă îl va chema înapoi. O va părăsi pe aleasa inimii sale pentru a-și vizita părinții pentru ultima oară, în ciuda faptului că femeia iubită îi spusese că nu se vor mai revedea vreodată.

Finalul îl regăsește pe Amatheus – îmbătrânit și nebun (cel puțin așa îl cataloghează cei cu care interacționează) – în căutarea locurilor natale la care nu va ajunge niciodată.

Povestea e mai complexă decât ceea ce am lăsat eu să se întrevadă în scurtul meu rezumat și e foarte fain scrisă de Marian Coman care are toate atributele unui textier de benzi desenate – dialogurile sunt cursive, te țin în priză și, în același timp, au în spatele lor o profunzime deosebită.

Desenele realizate de Bogdan Chelaru se ridică la nivelul oricărui grafician de succes de afară, iar culorile sunt absolut potrivite pentru starea ce se dorește a fi imprimată de poveste (la această partea a lucrat Daniel Rosa Durán).

Mai trebuie remarcat faptul că fiecare copertă este realizată de un artist diferit:

  • Laurențiu Dănilă – Numărul 1.
  • Bast (Sebastian Luca) – Numărul 2.
  • Bogdan Chelaru – Numărul 3.
  • Daniel Rosa Durán – Numărul 4.
  • Mihai Timoșenco – Numărul 5.
  • Andrei Moldovan – Numărul 6.

Două mi-au plăcut în mod special, 4 și 6, dar nici acum nu reușesc să mă decid care ar fi preferata mea, pentru că stilurile, culorile și mesajul sunt diferite. Ambele sunt superbe.

Pentru mine călătoria cu TFB a fost una extraordinară. Am retrăit unul dintre basmele copilăriei mele și pot spune cu mâna pe inimă că drumul n-a fost cu nimic mai prejos decât cel vechi. Știu că o să îmi fie dor de Amatheus și de Zina și de acest univers creat de cei de la HAC!BD, însă mă unge pe inimă faptul că vor mai exista și alte produse legate de această poveste.

Și ca să închei ca Amatheus: cu TFB am fost printre stele

7+

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *