4 Un secol de voluptate-500x500

Recent am încheiat de lecturat un volum intitulat Un secol de voluptate în Principatele Dunărene. Domniile Fanariote, al patrulea titlu dintr-o serie de opt volume, publicată sub numele Iubiri și intrigi la palat. Din secretele iatacelor domnești. Pagini de istorie amoroasă și jocuri de curte, întreaga serie fiind scrisă de Dan-Silviu Boerescu și apărută la Editura Integral. Aceasta mai cuprinde:

  • Volumul I: MARII DOMNITORI MUNTENI ŞI PASIUNILE LOR MISTUITOARE. MIHAI VITEAZUL, MIRCEA CEL BĂTÂRN ŞI VLAD ŢEPEŞ;

  • Volumul al II-lea: MARII DOMNITORI MOLDOVENI…CARE N-AU IERTAT NIMIC. ŞTEFAN CEL MARE, ALEXANDRU CEL BUN, ILIAŞ RAREŞ;

  • Volumul al III-lea: NOPŢI CONTROVERSATE CU RADU CEL FRUMOS, PETRU CERCEL ŞI ALŢI FAVORIŢI;

  • Volumul al V-lea: ALEXANDRU IOAN CUZA SAU ABDICAREA UNUI CASANOVA;

  • Volumul al VI-lea: IUBIRILE PĂTIMAŞE ALE CASEI REGALE. REGINA MARIA, CAROL AL II-LEA, PRINŢUL NICOLAE;

  • Volumul al VII-lea: GHEORGHIU-DEJ;

  • Volumul al VIII-lea: VIAŢA AMOROASĂ A LUI CEAUŞESCU ŞI A FAMILIEI LUI POLITICE. O PRIVIRE PE GAURA CHEII ÎN CABINETELE 1 ŞI 2.

Revenind la cel de-al patrulea volum, acesta este împărțit în opt capitole, urmărind domniile fanariote în număr de treizeci și unu de-a lungul a unsprezece decenii. Nu este păstrată ordinea cronologică a domniilor din Ţările Române, cartea fiind structurată pe familiile care au fost la putere de-a lungul timpului.

Avem astfel de-a face cu opt capitole în care Dan-Silviu Boerescu scrie despre Mavrocordaţi (dintre care Constantin Mavrocordat deține recordul numărului de domnii: a fost de șase ori Vodă al Munteniei și de patru ori al Moldovei), Ghiculești, familia Callimachi, Nicolae Mavrogheni, Ipsilanti etc.

Volumul este o evocare a istoriei, plăcut îmbinată în imagini vii și detalii variate, însă un aspect negativ pe care trebuie să îl remarc este utilizarea unor surse precum Wikipedia, Ziarul Ring, Adevărul etc. ca repere bibliografice, ceea ce scade din credibilitatea autorului.

În privința personajelor istorice amintite în cartea lui Boerescu, mie mi-a atras atenția cu precădere acea porțiune dedicată prințesei Martha Bibescu (n. 1886 – d. 1973) despre care am aflat o sumedenie de lucruri inedite.

În primul rând e amintit faptul că aceasta a fost fiica lui Ion Lahovary (descendent dintr-o familie fanariotă românizată) și a Smarandei (Emma) Mavrocordat. Martha s-a căsătorit cu George Valentin Bibescu, și el urmaș al Mavrocordaţilor, pe care nu l-a părăsit în ciuda infidelităților repetate de partea soțului său, despre care afirma: Amantele lui George mi-au redat două lucruri neprețuite: singurătatea și libertatea. Soțul meu suferă din cauza superiorității mele intelectuale, furios că nu este el pe primul plan. Infidelități au fost prezente și de partea Marthei care s-a iubit și cu francezul Charles Louis Beauvau Craon, cel pe care l-a considerat adevărata sa dragoste (a vrut să divorțeze de soț pentru el) și care nu s-a împăcat niciodată cu ideea că a pierdut-o.

Se spune că primirea în dar a Palatului de la Mogoșoaia, un loc la care râvnea de mult timp, a fost motivul pentru care a rămas căsătorită. De asemenea, s-a afirmat că Mogoșoaia ar fi fost marea și unica dragoste statornică a prințesei. În acest loc în perioada interbelică au pășit Marcel Proust, Winston Churchill, Charles de Gaulle (cu care ar fi avut o aventură) sau Regele Alfons al XIII-lea al Spaniei.

Prințesa a părăsit acest loc după venirea comuniștilor la putere. Atunci scria: Mă simt ciudat de detașată, liberă și puternică, luându-mi adio de la tot ce am iubit pe acest pământ amenințat: cele două case, cele două grădini ale mele, câmpiile și pădurile moștenite de la tatăl meu, care ținea la ele. Secretul celor care sunt legați de pământ, ca noi, e că moșiile noastre sunt în interiorul nostru. Chiar dacă le pierdem, ele ne rămân.

Plecată în Anglia și mai apoi în Franța, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărți (printre care Viețile anterioare și Nimfa Europei), fiindu-i oferit în 1954 de către Academia Franceză Marele Premiu pentru Literatură pentru întreaga operă.

La data de 28 noiembrie 1973, Martha Bibescu a suferit un atac de cord, stingându-se din viață. Nu „Martha Bibescu, prințesă româncă”, ci „Marthe Bibesco, ecrivain français” este inscripția de pe mormânt.

Dacă eu am găsit fascinant acest personaj istoric, sunt convinsă că și voi veți descoperi ceva care să vă încânte în această carte ce nu depășește 166 de pagini, fiind o lectură ușoară și plăcută.

21+
#Tags
Istorie

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *