Interviu cu un vampir, Anne Rice – O afundare în conștiința unui vânător al nopții

Auzisem demult de faptul că Anne Rice ar fi regina poveștilor cu vampiri, însă febra Twilight, care a pus stăpânire pe lume pentru o perioadă de timp și care pe mine m-a lăsat rece, m-a îndepărtat cumva de aceste creaturi, cel puțin pentru o perioadă. Acum, la câțiva ani de când nebunia Twilight a scăzut în intensitate, m-am decis că ar fi vremea să aflu totuși de ce este Anne Rice mama vampirilor. Astfel am căutat Interviu cu un vampir, celebrul roman care a fost ecranizat cu Brad Pitt și Tom Cruise în rolurile principale.

Încă din primele pagini ale romanului suntem aruncați în conștiința vampirului Louis, cartea fiind scrisă ca un interviu oferit unui tânăr al cărui nume nu-l aflăm niciodată. Romanul relevă, de fapt, lupta interioară a omului devenit vampir care se revoltă împotriva întunericului, neștiind că odată aruncat în el nu mai există cale de împotrivire.

Louis nu este un vampir obișnuit, ci unul care se va transforma în timp într-o creatură la fel de brutală ca restul personajelor (vampirul Lestat, Claudia, Armand) datorită pierderilor suferite. Ceea ce impresionează la această carte este evoluția personajului și brutalitatea cu care fiecare sentiment trăit de vampir este transmisă către cititor.

Avem la început un vampir care iubește, iar dragostea sa este împrăștiată către cei cu care călătorește prin lume în căutare de noi victime: Lestat și Claudia. Același vampir este un căutător al unui adevăr absolut, al unei stări mai presus de el, ceva care să-i dea un sens superior pe care speră să-l găsească atunci când îl întâlnește pe Armand, cel care-i spune că: Este foarte evident pentru ei (n.r. se referă la ceilalți vampiri) că ai defecte: simți prea mult, gândești prea mult. Va găsi și va plăti pentru acest adevăr cu vârf și îndesat, căci în urma lui va înțelege că e imposibil să fii bun și să iubești într-o lume dată deja unor hăuri adânci și întunecoase. Astfel, sfârșitul cărții aduce în fața cititorului un Louis golit de orice fel de sentimente.

Sunt foarte bine construite și conflictele secundare, zbaterile fiecărui personaj, căci niciuna din aceste creaturi nu-și poate accepta pe deplin starea la care a fost osândită:

Claudia care se revoltă împotriva fizicului de copil;
Lestat care nu se poate adapta la vremurile schimbătoare;
Armand care ar vrea un Louis precum cel de la începuturi, dar reîntoarcerea este imposibilă.

Câteva pasaje mi-au atras în mod deosebit atenția…

Nu sunt prea îndrăgostit de fericire, spune vampirul Louis atunci când ajunge în Paris.

Voiam să-l uit, și totuși se pare că mă gândeam la el mereu. Era ca și cum nopțile pustii ar fi fost făcute să mă gândesc la el. Și, uneori, mă trezeam atât de conștient de el, de parcă abia ar fi ieșit din încăpere și auzul vocii lui s-ar mai fi aflat încă acolo, Louis amintindu-și de Lestat.

Mă ura, mă disprețuia, așa cum recunoscuse ea însăși, și inima mi se strângea de parcă, lipsindu-mă de acea iubire care mă susținuse o viață întreagă, ea mi-ar fi dat o lovitură fatală. Cuțitul era acolo. Muream din cauza ei, muream din cauza acelei iubiri la fel ca în seara în care Lestat mi-a oferit-o, a făcut-o să-și îndrepte privirea spre mine și i-a spus numele meu, iubirea aceea care mă încălzise când mă uram, care îmi îngăduise să exist, cuvinte născute la revolta Claudiei.

Sunt în dezacord cu toate și așa am fost întotdeauna. Locul meu n-a fost nicăieri, alături de nimeni, în niciun moment, mărturisește Louis când descoperă adevărurile existenței sale.

La acestea se adaugă multe altele pe care le puteți afla citind romanul. Interviu cu un vampir este disponibil în variantă tipărită aici.