Când tăcerea se lasă încet, dar sigur…

Tocmai citeam în ziarul Gândul online despre situația de la Colectiv. Alți 11 oameni au murit ieri. Bilanțul după ziua de sâmbătă: 43 de morți.
Aseară am fost iar în Piața Universității. Abia dacă mai sunt câțiva care își fac apariția acolo și tăcerea se lasă încet, dar sigur.
Așa repede am uitat prin ce au trecut oamenii din Colectiv?
Asta e tot?
Ecourile tragediei ar trebui să se audă și în stradă, nu doar pe paturile de spital. Sau poate asta e tot… Transformăm tragedia într-o treabă politică, într-un circ, ne mulțumim cu câteva demisii și nu mai scoatem un cuvânt.
Și atunci pot spune doar atât: e trist că uităm atât de repede… O asemenea tragedie n-ar trebui uitată atât de repede… Puteam să fim noi acolo…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s