Un an de stăpânire pe Tărâmuri de nicăieri

Acum un an deveneam stăpâna Tărâmurilor de nicăieri.

Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri momentul în care am pus mâna pe bici și mi-am supus inamicii, iar ei mi s-au închinat cu o cronică despre Povestirile fantastice ale lui Liviu Radu, un stăpân ce punea condeiul pe hârtie și crea universuri alternative pentru lumea în care trăim, imprimându-le cu sclipire amprenta proprie și trezind sentimentul că lumile construite de imaginație ar putea fi reale. Un astfel de stăpân e un stăpân demn de urmat, și sper să fiu și eu unul dintre ei.

Anul care a trecut de când am cucerit Tărâmurile a fost plin de tot felul de întâmplări. Întâmplări care m-au marcat în feluri neînchipuite, toate cuprinse în aceste cronici.

Încă de la începuturi, v-am făcut cunoștință cu Ballir, unul dintre acoliții mei, a cărui răzbunare se scrie cum vorbim. Și iau parte la ea, pentru că nu pot sta departe de jocurile sângeroase de pe meleagurile mele.

Aceleași Tărâmuri v-au purtat prin ritualul ReÎnnoirii, o poveste a Eroilor fără voie (consiliul de stăpâni din care fac parte).

Am fost chemată înaintea oamenilor la Ultima Frontieră. Acolo am citit din cartea necromantului și am spus ce înseamnă să fii stăpân într-un consiliu reunit ca urmare a unui Atelier de luptători.

De-a lungul stăpânirii, am continuat să scriu cronicile Tărâmurilor, căci în ele cei ce-mi vor urma vor găsi putere și înțelepciune. Astfel că lor le spun azi aceasta: poveștile sunt cele care ascund adevărurile lumii noastre. Priviți către ele și veți ajunge stăpâni demni la rândul vostru.

Mai târziu, eroii fără voie au chemat în consiliul lor alți eroi pentru a lupta cu vrăjmașii. Și astfel am învins. Iar apoi am petrecut ca stăpâni, și poate am fi petrecut și azi. Dar munca de stăpân, ce ne trezește sufletele, ne-a chemat la locurile noastre să luptăm iară și să scriem cronicile noilor bătălii.

Iată-mă astăzi! Un an mai târziu. Sunt încă stăpână și-n tot acest timp călătoria a marcat Tărâmurile de nicăieri cu noi cronici înscrise în cartea sacră a meleagurilor mele, căci multe lupte s-au purtat până acum și multe altele se vor purta.

Cronicile vor continua și în anii ce vor urma… Se vor scrie cu sânge pe hârtie până în ziua în care sângele va îngheța, corpul se va răci și stăpâna Tărâmurilor de nicăieri nu va mai fi!