Un cenaclu la Secția 14. Invitați speciali: Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu

foto: Alexandru Orbescu

Pe 29 ianuarie 2016, am citit într-un nou cenaclu, având pentru prima oară invitați din afara Secției 14 care să asiste și să dea comentarii pe text. Este vorba de oamenii de la Crux Publishing, Andreea Sterea și Șerban Andrei Mazilu.

Dacă sunteți iubitori de SF&F românesc sunt convinsă că deja știți că Crux Publishing promovează literatura autohtonă, fiind extrem de activă pe piață. Deși nu are o istorie lungă în spate, urmează să împlinească anul curând, aș îndrăzni să spun că este una dintre editurile momentului, cu un portofoliu de autori și de volume puternic (Metamorfoze – editor: Andreea Sterea, Cartea cu scoarțe de argint, ferecate – Florin Pîtea, În sângele tatălui – Ciprian Mitoceanu, Pangeea, toamna – Răzvan T. Coloja, Anotimpul pumnalelor – Șerban Andrei Mazilu, Ceasul fantasmelor – Oliviu Crâznic, Povestiri de la marginea realității – Dan Rădoiu, Soldați ai terebentinei – Răzvan T. Coloja, Theoria – Ștefan Bolea).

Când Andreea și Șerban au acceptat să vină la un cenaclu al Secției, a fost o mare bucurie pentru noi, mai ales că e fain să vezi și opiniile unor editori asupra textelor, fiindcă ei sunt cei care decid în final soarta noastră, a autorilor.

Ce am adus eu în cenaclu? Un text care îmbină SF-ul cu F-ul intitulat Ființele nopții din urmă, o poveste care pune, de fapt, accentul pe tema visului și pe destinele oamenilor.

Cum a fost seara de vineri? La fel de relaxată ca întotdeauna: Șerban și Andreea s-au integrat în grup de parcă ar fi făcut parte din Secție dintotdeauna, iar eu am capturat opinii de la toată lumea (de la Andrei Duduman, Valentin Goran, Mihai Alexandru Dincă, Adrian Poenaru, Alexandru Orbescu, Adrian Răducan și de la cei doi invitați speciali, bineînțeles): unii ar fi vrut mai multe detalii tehnice, pentru că am pus accentul mai mult pe destinele personajelor decât pe partea SF; alții ar fi vrut să amplific anumite puncte cheie ale poveștii sau să le reduc pe altele; mi s-a mai vorbit și despre problema propozițiilor scurte; s-a zis și de posibilitatea extinderii poveștii, pe care o iau în calcul. Au fost multe altele, cu bune, cu rele. Chestia e că la un cenaclu afli atâtea lucruri, unele uneori divergente (cum s-a întâmplat și vineri seară), încât numai tu ca scriitor trebuie să îți dai seama ce vrei să iei în considerare din ce s-a spus și de ce…

În orice caz, pentru mine seara de vineri a fost una fructuoasă, pentru că am avut ocazia să aflu părerea unor oameni avizați, și oricât de grele sunt momentele unei critici, nimic nu te ajută mai mult atunci când vrei să faci din scris o profesie pe termen lung. Dacă aveți pasiunea pentru scris (așa cum o am eu; pur și simplu nu îmi imaginez viața fără asta și nu vreau să trăiesc fără să scriu, la fel cum nu vreau să trăiesc fără nimic din ceea ce nu-mi pot imagina că n-ar fi în viața mea), vă recomand să încercați să obțineți părerile editorilor asupra textelor voastre. Comentariile de orice fel vă ajută, o spun din proprie experiență, că fac asta cam de un an de zile, chiar mai mult. Dacă vă e frică să trimiteți texte direct către ei, mergeți la ateliere de scriere. Chiar Crux Publishing ține unul lunar, cu Dan Rădoiu drept profesor (sâmbătă a fost cea mai recentă ediție). Găsiți și altele la Revista de povestiri. Și sigur mai trebuie să fie!

Cam atât din culisele Secției! Rămâneți prin preajmă. Mai urmează…