Am vrut încă de săptămâna trecută să scriu despre Scarface, însă întâmplările m-au deturnat, motiv pentru care obișnuiesc să nu planific mai nimic, cum viața nu merge conform schiței pe care ne-o stabilim. Totuși mi-am zis că e cazul să scriu despre filmul acesta, chit că o fac mai târziu.

N-am de gând să fac o cronică tradițională. Nu urmăresc aceasta prin postările de blog pe care le fac de obicei, ci mai degrabă caut să arăt ce m-a impresionat pe mine la un film sau altul și motivele pentru care s-a întâmplat astfel. De data aceasta nu am să merg pe același fir, căutând mai degrabă să analizez personajul principal prin prisma unor scene/replici din film care mi s-au părut de-a dreptul fenomenale, pentru că Tony Montana nu se face ușor uitat, cu toate că e unul dintre băieții răi.

Înainte de a ajunge la analiza aceea, vreau să vă spun câteva detalii despre Scarface. Este o peliculă din 1983 regizată de Brian de Palma, avându-l drept personaj principal pe Tony Montana (interpretat de Al Pacino) un imigrant cubanez care pornind de la crima de stradă ajunge șeful cartelului de droguri din Miami. Tony Montana este prototipul omului dispus să își vândă sufletul pentru a-și atinge scopurile și pentru a obține puterea. Îl ucide pe vechiul conducător al mafioților luându-i nevasta și poziția, pentru ca mai târziu aceeași femeie să-l părăsească acuzându-l de incapacitatea de a iubi altceva în afară de propria persoană. Tot el își ucide cel mai bun prieten pentru că se însurase în secret cu sora lui Tony, soră care va încerca să îl omoare la final. Aceste câteva fraze spun multe despre ce fel de om este Tony Montana, mafiotul care o va sfârși tragic, dar același pe care n-ai cum să nu îl admiri pentru curajul nebun cu care se aruncă înaintea dușmanilor luând pe câțiva cu el în groapă. Parafrazând o replică extrem de celebră din film: You fuck with Tony! You fuckin’ with the best!

Și cum am ajuns la vorbele lui Tony Montana, hai să trecem la analiza aia de care vorbeam mai pe la început.

1.Tony Montana: Me, I want what’s coming to me.

Manny: Oh, well what’s coming to you?

Tony Montana: The world, chico, and everything in it.

Cum îl privești pe Tony Montana afirmând cele de mai sus, îți spui că orice e posibil, că n-are de ce să îți fie teamă indiferent ce ar veni. Tocmai asta e atitudinea lui Tony în fața vieții. Nu o să îi fie frică nici după ce va fi mort. Și tocmai acesta e motivul pentru care ajunge unde ajunge. Pe mine m-a marcat scena pentru curajul fantastic de care dă dovadă un om care la momentul acela nu are mai nimic (vrea ca lumea să fie a lui – aici e în stadiu de vis – și lumea devine a lui). E o calitate pe care o admir și e reflectată printr-un schimb de replici în care aflăm destule despre Tony: știe  să citească oamenii și secretele lor, iar, pe lângă aceasta, a învățat și regulile vieții. Mi-a plăcut personajul? Nu. E un nemernic care se folosește, în principal, de calitatea lui pentru a obține ce dorește fără să ia în seamă nici un fel de consecință.

2.Singurul loc în care admir cum folosește calitatea aceasta e scena care va duce către moartea sa. Omul se aruncă înaintea inamicilor de parcă ar lupta împotriva unor șobolani, cu toate că Sosa a pus toată banda de mafioți pe urmele sale. Dacă a muri fără frică nu e remarcabil, atunci nu știu ce e…

Și dacă tot am ajuns la scena aceasta, iată alte vorbe de-ale lui Tony care susțin ce spuneam mai sus:

Tony Montana (during the final shootout with Sosa’s assassins): You think you can take me? You need a fucking army if you gonna take me!

3.Tony Montana: You know what your problem is, pussycat?

Elvira Hancock: What is my problem, Tony?

Tony Montana: You got nothing to do with your life, man. Why don’t you get a job? Do something, be a nurse. Work with blind kids, lepers, that kind of thing. Anything beats you waiting around all day for me to fuck you, I’ll tell you that.

Elvira Hancock: Don’t toot your horn, honey, you’re not that good.

Tony Montana: Oh yeah? Frank was better huh?

Elvira Hancock: You’re an asshole.

Tony Montana: Where are you going? Come here! Coño, hey! Elvy! I was kidding. I was only kidding!

Scena aceasta reflectă aroganța lui Tony Montana și iubirea de sine la cote ridicate, principalele motive pentru care își îndepărtează oamenii apropiați de lângă el. Aceste două atribute nu mă fac să-l îndrăgesc prea tare pe cubanez. În plus, dialogul dintre el și nevasta lui, Elvira (interpretată de Michelle Pfeiffer), subliniază destul de bine modul în care îi tratează pe ceilalți. E brutal, insensibil și dorește să își impună voia cu orice preț.

4. El vrea, dar totuși nu reușește. Elvira îl părăsește chiar în scena despre care vreau să scriu acum. Cei doi se află într-un restaurant și ea îi cere deodată divorțul. Începe un schimb intens de replici, iar jocul actoricesc din această porțiune e demențial: are forță, chimie, veridicitate. După plecarea Elvirei are loc însă un monolog care adaugă destulă încărcătură personajului principal. E genul acela de monolog pe care aș fi vrut să îl scriu eu, pentru că e autentic, pentru că reflectă lumea așa cum e ea. Ce spune, de fapt, monologul? Uneori avem nevoie și de băieții răi. Și de ce avem nevoie de ei? O aflați chiar de la Tony:

Tony Montana: What you lookin’ at? You all a bunch of fuckin’ assholes. You know why? You don’t have the guts to be what you wanna be? You need people like me. You need people like me so you can point your fuckin’ fingers and say, „That’s the bad guy.” So… what that make you? Good? You’re not good. You just know how to hide, how to lie. Me, I don’t have that problem. Me, I always tell the truth. Even when I lie. So say good night to the bad guy! Come on. The last time you gonna see a bad guy like this again, let me tell you. Come on. Make way for the bad guy. There’s a bad guy comin’ through! Better get outta his way!

5. Dacă ați crezut că băieții răi n-au principii vă înșelați. Tony Montana are câteva. Unul ar fi că nu trage pe nimeni pe sfoară decât dacă a fost înșelat la rândul său:

Tony Montana: I never fucked anybody over in my life didn’t have it coming to them. You got that? All I have in this world is my balls and my word and I don’t break them for no one. Do you understand? That piece of shit up there, I never liked him, I never trusted him. For all I know he had me set up and had my friend Angel Fernandez killed. But that’s history. I’m here, he’s not. Do you wanna go on with me, you say it. You don’t, then you make a move.

Altul, grăitor, e acela că nu ucide femei și copii, cu toate că n-are nici o problemă în a lua viața celor care o fac.

Tony Montana: Bet you feel good, huh? Bet you feel good to kill a mother and her kids, huh, bet you feel *big*…

Alberto The Shadow: Shut your mouth!

Tony Montana: …Like, you big man. Well fuck you. What do you think I am? You think I’d kill two kids and a woman? Fuck that! I don’t need that shit in my life.

[Alberto reaches for detonator’s button]

Tony Montana: You die motherfucker!

[Tony shoots him in the head]

Tony Montana: What’d you think of that, huh? What you think, I’m a fucking worm like you? I told you, man, I told you! Don’t fuck with me! I told you, no fucking kids! No, but you wouldn’t listen, why, you stupid fuck, look at you now.

Acum că practic l-am cam lăsat pe Tony să vorbească despre el însuși, o să fac și eu o încheiere. Iar în ea voi afirma următoarele: nu există personaje aparținând în totalitate răului, așa cum nu există personaje aparținând în întregime binelui. Și tocmai asta le face complexe, pentru că în fond acești eroi sunt desprinși din viață. Un astfel de personaj este și Tony, cu toate că trebuie să o recunosc, este un om ce se înclină către întuneric. Dar un om care are puterea de a spune: ăsta sunt! Lucru pentru care îl admir. Câte alte personaje sunt capabile să facă același lucru când au săvârșit fapte la fel de odioase?

Și mai mult… Câți dintre noi suntem în stare să recunoaștem deschis ceea ce suntem până în adâncul celor mai ascunse tenebre? Cine mai e băiatul rău acum?