…puține lucruri îl marchează pe un cititor atât de mult ca prima carte care își deschide cu adevărat drum spre inima lui. Acele prime pagini, ecoul cuvintelor pe care credem că le-am lăsat în urmă ne însoțesc toată viața și clădesc în memoria noastră un palat unde, mai devreme sau mai târziu, indiferent câte cărți am citi, câte lumi am descoperi, câte am învăța și câte am uita, ne vom întoarce.

Multă dreptate avea scriitorul spaniol Carlos Ruiz Zafón în romanul Umbra vântului. Țin minte și acum vara aceea, când aveam vreo zece ani și stăteam la bunica mea. A fost vara în care mi-am găsit primul prieten adevărat în rândul cărților, călătorind cu Copiii căpitanului Grant. Romanul lui Jules Verne a rămas întipărit în mine, la fel ca alte cărți descoperite apoi, având meritul de a-mi fi deschis apetitul pentru a pune cuvinte pe hârtie la rândul meu și de a crea povești fantastice. La puțin timp după ce l-am terminat m-am apucat de prima, un fantasy cu patru regate, patru simboluri de putere, patru Aleși și un vrăjitor malefic (pe numele lui Endor) care voia să capete puterea pe tărâmurile mele.

Poate părea incredibil cum cuvintele unor scriitori atât de îndepărtați temporal îți pot determina soarta, însă am convingerea că fără poveștile citite încă din copilărie n-aș fi descoperit poate niciodată drumul meu…

Există unele care m-au marcat într-atâta încât am notat fragmente din ele într-un carnet pe care l-am redescoperit ieri și pe care nu-l mai folosisem de anul trecut când am lecturat Xenocidul lui Orson Scott Card. Recitindu-l, am constatat din nou cât pot vorbi cuvintele altora despre noi și câtă influență pot avea asupra noastră ca oameni, dar și ca scriitori.

Spunea scriitorul, dramaturgul, criticul, poetul și jurnalistul francez François Mauriac o treabă cu care sunt de acord: «Tell me what you read and I’ll tell you who you are» is true enough, but I’d know you better if you told me what you reread.

Eu n-am să vă povestesc despre cărți recitite, nu acum cel puțin, dar am să las cuvintele altora, acelea care m-au marcat și care au contribuit la ceea ce sunt azi, să vorbească despre mine și poate să vă influențeze să puneți mâna pe niște cărți care sunt absolut incredibile, recomandându-vă și vouă să păstrați cu voi ceea ce vă face spiritul să tresalte într-un fel sau altul. Iată câteva fragmente ascunse în carnetul meu:

Locul ăsta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de câte ori își schimbă proprietarul, ori de cât ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește și se întărește.

Carlos Ruiz Zafón, Umbra vântului

Tinerețea e ceea ce italienii numesc cu un cuvânt atât de frumos: «stamina». Seva, focul care ne permite să iubim și să creăm. Când ai pierdut asta, ai pierdut totul.

Simone de Beauvoir, Femeia sfâșiată

Oamenii normali aduc pe lume copii, noi, romancierii, aducem cărți. Suntem condamnați să ne lăsăm viața în ele, deși mai niciodată nu ni se mulțumește pentru asta. Suntem condamnați să murim în paginile lor și, uneori, chiar să le lăsăm până la urmă, să ne ia viața.

Carlos Ruiz Zafón, Jocul îngerului

Poate că – mi-am zis eu – poate că-i dragostea ce-o purtăm tuturor bărbaților și femeilor; poate că ăsta-i Duhul Sfânt – duhul ce sălășuiește în oameni – poate că asta-i toată povestea. Poate că oamenii au toți laolaltă un singur suflet uriaș și fiecare e doar o părticică din sufletul acesta.

John Steinbeck, Fructele mâniei

Stăteam pe iarbă și ne sărutam. Probabil că zâmbești. Să stăm pe iarbă și să ne sărutăm, atât. Voi, tinerii de astăzi, vă jucați cu trupurile voastre cât vreți, vi le dați , vi le oferiți cât vreți. Noi atunci nu aveam voie. Dar voi, țineți minte, ați plătit prețul vostru: ați pierdut o lume bogată în mister și în emoții subtile. Nu numai specii de animale dispar, dar și specii de simțăminte.

John Fowles, Magicianul

 …știu că n-am să pot iubi pe jumătate; știu că am în mine un preaplin de dragoste, că mă voi arunca în dragoste cu toată ființa mea, că îmi voi pierde inima, trupul, mintea și sufletul pentru un bădăran ca G. P., care mă va înșela. O simt. La început, în visurile mele, totul este tandru și rațional în viața mea cu el. Dar sunt conștientă că în realitate nu va fi așa. Totul va fi pasiune și violență. Gelozie. Disperare. Amărăciune. Ceva va muri în mine. Și va suferi și el.

Dacă m-ar fi iubit cu adevărat n-ar fi putut să-mi spună să plec.

Dacă m-ar fi iubit cu adevărat, mi-ar fi spus să plec.

John Fowles, Colecționarul

 — Eu sunt trei femei, o auzi spunând și era ca și când i-ar fi vorbit de pe marginea unui puț adânc în timp ce el cădea. Eu care am fost; eu care nu aveam dreptul să fiu, dar am fost; eu sunt femeia pe care tu ai salvat-o. Îți mulțumesc, pistolarule.

Stephen King, Turnul întunecat: Alegerea celor trei

Iubirea adevărată, ca orice alt drog puternic care dă dependență, este plictisitoare – odată ce povestea întâlnirii și descoperirii este spusă, sărutările devin iute neinteresante și mângâierile obositoare, mai puțin, desigur, pentru cei care împart sărutările, pentru cei care dau și primesc mângâierile în timp ce fiecare sunet și fiecare culoare a lumii par să se aprofundeze și să se lumineze în jurul lor. Ca în cazul oricărui alt drog puternic, iubirea adevărată este interesantă doar pentru cei care i-au căzut prizonieri.

Și, cum se întâmplă în cazul oricărui drog puternic, care dă dependență, prima iubire adevărată este periculoasă.

Stephen King, Turnul întunecat: Vrăjitorul și globul de cristal

There is no such thing as a happy ending. I never heard a single one to equal «Once upon a time».

Endings are heartless.

Ending is just another word for goodbye.

Stephen King, The Dark Tower: The Dark Tower

Dar cine poate dormi toată viața singur? Doar cei pe care harul sau nefericirea i-au smuls dintre semenii lor. Ei dorm, noapte de noapte, în pat alături cu moartea.

Camus, Exilul și împărăția

Și totuși femeile – femeile adevărate – mă speriau, pentru că ele, în cele din urmă, îți doreau sufletul, iar eu voiam să păstrez ce mai rămăsese din al meu.

Charles Bukowski, Femei

Am și eu mâinile mânjite de sânge. Și inima. Nu suntem atât de diferiți, Dario și cu mine. Suntem niște monștri amândoi.

George R.R. Martin, Cântec de gheață și foc: Dansul dragonilor

…să trăiești, dar să trăiești cu adevărat, nu-i o glumă, ci un lucru primejdios.

Aldous Huxley, Punct contrapunct

For me writing has always been best when it’s intimate, as sexy as skin on skin.

Stephen King, On Writing: A Memoir of the Craft

Și atunci sufletul mi-a fost sfâșiat de o durere nemărginită, descoperind, într-o clipă că am pierdut o parte a universului. Dar am simțit simultan, și o bucurie sălbatică, plină de făgăduieli necunoscute, teribil de atrăgătoare.

Pierdusem lumina, însă întunericul îmi aparținea.

Liviu Radu, Descendenți

 …eu voi fi întotdeauna prostituata virgină, îngerul pervers, femeia cu două fețe, sinistră și sfântă deopotrivă.

Anais Nin, Jurnalul dragostei: Henry și June

— Libertatea, zise Wednesday, în timp ce se îndrepta către mașină, e o târfă care trebuie regulată pe o saltea făcută din cadavre.

Neil Gaiman, Zei americani

— Dacă vreodată îți va fi greu, am să-nțeleg. Atunci mă vei putea părăsi. Am fost singură și înainte, nu mi-e teamă să fiu singură din nou.

Orson Scott Card, Saga lui Ender: Xenocid (ultimul citat din carnet – la momentul acesta – cu care închei și eu postarea)