Autor: Thesupermat, CC BY-SA 3.0

Începând de astăzi, m-am decis să adaug o nouă rubrică blogului meu, una care nu va fi despre scriitori și literatură, ci despre artiștii care și-au pus amprenta asupra mea sau pe care i-am îndrăgit dintr-un motiv sau altul, considerând că arta ar trebui înfățișată publicului indiferent de forma pe care o îmbracă.

Voi porni această nouă secțiune cu spaniolul Luis Royo pe care l-am descoperit anul trecut datorită unui prieten care știa de pasiunea mea pentru lumi fantastice. A fost dragoste la prima vedere și dacă ar fi să aleg un artist care să deseneze personajele mele atunci – în momentul de față (scriu în momentul de față, pentru că întotdeauna există posibilitatea de a găsi pe altcineva care să îmi placă mai mult) – l-aș alege pe Royo fără să ezit (și George R. R. Martin a făcut-o pentru volumul The Ice Dragon). În continuare o să vă povestesc câte ceva despre acest mistic al imaginii, cum îi spun eu.

Luis Royo s-a născut în 1954 în Olalla, un sat mic din Teruel, Spania. Copil fiind s-a mutat în Zaragoza unde a studiat design tehnic, pictură și design interior.

După o carieră în designul de mobilier s-a reorientat către benzile desenate (1978), fiind curând recunoscut la nivel internațional. Parte din lucrările sale au apărut într-o serie de reviste (Comix Rambla Internacional, El Vibora, Heavy Metal, National Lampoon și Comic Art), pentru ca apoi să fie colecționate în volumele: Luis Royo (1985) și Desfase (1986).

În anii `80 a trecut de la benzi desenate la ilustrații, dând naștere apoi unora dintre cele mai cunoscute opere ale sale: Women (1992), Malefic (1994), Secrets (1996), III Millennium (1998), Dreams (1999), Prohibited Book 1 (1999), Evolution (2001), Prohibited Book 2 (2001), Conceptions I (2002), Visions (2003), Prohibited Book 3 (2003) și Conceptions II (2003).

Ulterior volumele sale au fost traduse în mai multe limbi (franceză, engleză, italiană, rusă și portugheză), reviste din toată lumea i-au dedicat numeroase articole (menționez câteva: Stampa, Airbrush–Action și Penthouse), iar galerii de artă și festivaluri de pe tot mapamondul au organizat expoziții închinate artei sale care a fost premiată la nivel internațional, de exemplu în cadrul Spectrum Awards (Statele Unite ale Americii) sau Cartoomics (Italia).

Dacă n-ar fi fost aclamat de publicul și de criticii de pe tot globul, Luis Royo tot ar fi făcut parte din artiștii pe care îi apreciez, și sunt atâtea motive pentru care spun asta…

Ce-mi place mie în mod deosebit la Royo sunt ilustrațiile fantastice (deși nu se rezumă doar la ele, abordând și epopei istorice sau dragostea), stilul ce reflectă fragilitate și misticitate, figurile feminine care par nepământene, îmbinările de culori, rafinamentul liniilor sale, poezia tragică creată prin imagine. Ce reușește să facă Luis Royo e absolut fascinant, într-atâta încât trebuie să vă arăt câteva dintre lucrările lui (pe care le puteți vedea dând click pe titlul acestora).

The Fallen Angel, făcând parte din volumul III Millenium (expresia unei viziuni apocaliptice întunecate asupra mileniului al III-lea), este lucrarea aflată pe primul loc în topul preferințelor mele, o sugestie a compasiunii față de cel decăzut. Impactul ilustrației lui Royo stă de fapt în utilizarea antitezei lumină-întuneric care este evocată prin cei doi îngeri, dar și în erotismul sugerat. Tocmai lipsa frivolității este ceea ce amplifică mesajul transmis de Royo care în alte opere din aceeași colecție mizează pe o sexualitate mult mai comercială (The Fallen Angel II – aflată și ea pe lista preferințelor mele, The Fallen Angel III etc.).

Ties of Power, Dreams (1999) se află printre preferatele mele pentru efectele conturate prin culoare – Royo folosește contrastul dintre zona din stânga (mai întunecată) și zona din dreapta (mai luminoasă) pentru a pune în evidență făptura feminină, aproape dumnezeiască, principalul subiect al poveștii redate pe hârtie.

El Diablo, The Labyrinth Tarot (2005). Destul de simplu. Cine nu e atras de întuneric?

New Malefic (2004). Greu găsesc cuvintele potrivite pentru imaginea aceasta pe care eu o asociez unei regine războinice. De când am văzut întâia oară posterul realizat de Royo, mi-am spus că atunci când voi scrie povestea unei asemenea eroine, personajul va fi inspirat de femeia creată de artistul spaniol. Nu din lipsă de imaginație, ci datorită faptului că a reușit să transpună pe hârtie tot ce aș pune eu într-un asemenea personaj – senzualitate, mister, determinare și să nu uit de lamele acelea care abia așteaptă să taie capetele dușmanilor.

The Five Faces of Hecate N°5 (2004), Subversive Beauty. Erotismul e prezent și în această ilustrație (fiind caracteristic lui Royo) ce face parte dintr-o serie de cinci, toate inspirate de zeița greacă Hecate (zeița răscrucilor). S-o afla Hecate la baza ei, dar pe mine mă poartă cu gândul la o divinitate păgână, una născătoare de războaie și seducătoare de bărbați, și cum le mai răsucește mințile.

Că tot am ajuns la răsuciri de minți, Luis Royo are niște volume interzise, vorba vine… Cine îl știe deja trebuie să fi auzit de seria Prohibited. Cine nu, află acum. Prohibited este un fel de Kama Sutra a lui Luis Royo, abordând sexualitatea într-o manieră întunecată (între paginile volumelor se regăsesc inclusiv femei ce se înlănțuie cu demoni și tot felul de creaturi). Dacă ați citit Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan atunci știți deja că și eu am transpus în artă acest subiect și nu mă sfiesc să afirm că există inclusiv în seria Prohibited ilustrații care îmi plac, dar am să păstrez misterul…