Foto: Dan Mihai Bălănescu

Ieri am avut ocazia să văd drapelul format de cei prezenți în Piața Victoriei, ce-i drept pe Facebook, deoarece, cum ar spune unii, vremurile nu-mi sunt deloc prielnice. Aș fi vrut să fiu acolo. Țin minte cum acum câteva zile i-am zis Mariei Bumbar că vreau să merg în Piață tocmai pentru steagul acela. Ea a fost. Eu nu. Eu n-am putut decât să privesc de la depărtare, una care m-a măcinat de multe ori în ultimul timp. În ciuda situației, am să vă fac o confesiune. Dacă aș fi făcut parte din drapel, m-aș fi aflat în zona roșie…doar pentru că dintre cele trei culori e preferata mea.

Pornind de la mai multe postări citite în ultima vreme, astăzi vreau să scriu despre dorințele mele pentru România, dar înainte de acest lucru vreau să mulțumesc tuturor celor care au ieșit duminică, 12 februarie, în Piața Victoriei, fie că vă cunosc, fie că nu, fie că suntem prieteni ori dușmani. Și mai ales acelora care au înălțat drapelul.

Revenind, am văzut zilele trecute pe pagina Facebook Corupția Ucide un manifest al revendicărilor făcute de protestatari, intitulat Proclamația România 2017+, conținând următoarele aspecte:

1. Niciun guvern, indiferent de coloratura politică, să nu mai repete vreodată „Ordonanța 13”.

2. Transparență în administrație prin e-guvernare.

3. Avocatul poporului să fie ales direct de cetățeni.

4. Cetățenii să poată sesiza direct Curtea Constituțională.

5. Depolitizarea funcțiilor publice și ocuparea lor doar prin concurs.

6. Membrii Guvernului să nu fie și parlamentari.

7. Eliminarea avizului parlamentar pentru cercetarea penală a guvernanților.

8. Fără penali în demnitățile și funcțiile publice.

Punerea în practică a acestor puncte: referendum.

De asemenea pe www.petitieonline.com există o Moțiune pentru România compusă dintr-un decalog al măsurilor pentru consolidarea democrației și statului de drept în România, semnată până la momentul redactării acestei postări de 18 883 de oameni, petiție pe care o puteți citi în întregime aici.

Dacă m-ar întreba pe mine cineva la ora actuală care e lista mea de dorințe pentru România (sau cum spunea odată Eminescu – Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie), aș începe cu cel dintâi element: dizolvarea PSD și ALDE, din motivul că prin simpla cerere ca niciodată să nu se mai repete OUG 13, nu ne asigură nimeni că oricare dintre guverne (fie el cel actual, fie el unul viitor) nu va da o altă OUG mai „bună” decât 13! Vorba aceea, întotdeauna se poate mai rău. Și dacă vrem să dăm un exemplu că nu acceptăm mai rău, cei care au dorit să îl facă ar trebui să dispară. Așadar, numărul 1, dizolvarea PSD și ALDE.

Apoi, dacă se mai dorește crearea unor formațiuni asemănătoare ca ideologie politică, desigur, e permis, dar la numărul 2, aș stipula că oricine se confruntă cu probleme penale nu are ce căuta în vreo formațiune politică până la demonstrarea inocenței acestuia, ca să nu mai intre penali în Parlament sau Guvern și apoi să ne chinuim să îi scoatem de acolo, pentru că dumnealor doresc să rămână în funcție cu orice preț. Sigur e nevoie de schimbarea unor legi și mă îndoiesc că cei care încă ne conduc vor fi de acord cu modificări, doar ei au dat OUG 13.

Numărul 3 se referă la interzicerea Ordonanțelor, ca să nu ne mai trezim că în toiul nopții au și ajuns în Monitorul Oficial.

Numărul 4 ar presupune interzicerea trecerii dintr-un partid într-altul (politica nu e un loc de joacă, iar partidele sunt bazate pe anumite valori și principii, în teorie).

Numărul 5: sunt de acord cu punctele din Proclamația România 2017+, cu excepția punctului 6 care mie îmi stârnește semne de întrebare. Dacă se va dovedi în viitor că există oameni cu adevărat capabili să fie parte și din Guvern, de ce să-i stigmatizăm încă de pe acum? Cum ar fi să intre în Parlament un specialist recunoscut, de exemplu în finanțe, și omul să nu poată fi propus ca ministru pentru că noi i-am tăiat calea către domeniul în care excelează? Cred eu că n-ar fi cea mai bună idee… Nu am face decât să punem o cruce în spate unor oameni care poate nu și-o merită.

Mă opresc aici cu referire la evenimentele recente, însă nu am ajuns la final. Ce doresc eu cu adevărat României după ce se va ajunge la un consens? Oameni competenți în domeniile în care activează, de la finanțe și economie la cultură și turism etc. pentru ca țara aceasta să își atingă potențialul cât timp voi fi eu în viață. Reinstaurarea unor principii precum dreptatea, corectitudinea ș.a. care au fost uitate inclusiv în domeniul privat, nu numai în cel public. Și mai vreau ca țara să se dezvolte pentru ca generațiile viitoare să nu mai își dorească să își ia zborul de aici, pentru ca experții să rămână la noi (și astfel să avem și noi sisteme medicale și educaționale funcționale, dar și o economie care să meargă precum ceasurile elvețiene) pentru a nu ne transforma într-un tărâm pierdut, cum spuneam cândva…

Sper ca schimbarea să vină cât mai curând! Că altfel cine știe unde ajungem…