Săptămâna aceasta am descoperit un articol pe BuzzFeed intitulat “15 Historical Women They Should Have Taught You About in School” și în ciuda faptului că nu consider acest site o sursă demnă de încredere pentru documentare, articolul respectiv m-a determinat să scriu propria mea postare despre femei care au influențat într-un mod radical literatura. Ele ar trebui prețuite zilnic, însă de multe ori se întâmplă să uităm de acelea (sau aceia) care fac lucruri extraordinare, pentru că există un fenomen prin care celebrările au loc doar în așa numitele zile de sărbătoare, cum ar fi această dată de 8 martie. Sau mai rău, ne aducem aminte să o facem la producerea unui deces (fenomen caracteristic în România unde oamenii de valoare apar la știri, eventual după ce au fost depuși într-un coșciug, doar nu are sens să ne aducem aminte de ei cât sunt încă în viață sau să promovăm cultura ori orice alt domeniu în care se produc reușite extraordinare).

Inițial, luasem în considerare să nu scriu astăzi despre o parte dintre autoarele pe care le consider fenomenale (spun o parte, pentru că sunt atâtea încât lista nu s-ar mai termina), tocmai datorită principiului amintit mai sus (consider că fiecare zi ar trebui să fie un omagiu pentru oamenii care au pus suflet în munca lor și astăzi sunt recunoscuți pentru ea), dar cum aceasta va fi ultima postare de blog până săptămâna viitoare (căci urmează o călătorie scurtă care mă va ține departe de mediul online) și cum am avut o discuție asupra articolului amintit anterior cu scriitorul Andrei Duduman care m-a îndemnat să-l postez pe 8 martie ca un omagiu adus femeilor amintite în el, voi redacta propriul meu articol în tradiționala zi în care femeile sunt sărbătorite la nivel mondial.

Voi începe cu un exemplu care apare și pe BuzFeed, și anume poeta și curtezana italiană Veronica Franco (n. 1546 – d. 1591; foto sus). Trăind în societatea venețiană renascentistă, Franco a fost o cortigiana onesta, adică una dintre curtezanele care aveau acces la educație, literatură și artă (spre deosebire de cortigiana di lume, acele curtezane care făceau parte din clasa de jos și își ofereau serviciile în apropierea Podului Rialto). Franco a fost pregătită de mama sa, o altă cortigiana onesta, iar după un mariaj eșuat a intrat la rândul său în acea lume din care cea care o instruise făcuse parte cândva. Astfel, pentru o scurtă vreme a devenit amanta regelui Henri al III-lea al Franței. Ce este notabil la Veronica Franco se referă la faptul că într-o perioadă în care femeile aveau un statut inferior bărbaților, ea a reușit undeva în jurul vârstei de douăzeci de ani să colecționeze poeme de la diverși poeți în volumul „Rime di diversi eccellentissimi autori nella morte dell’Illustre Sign. Estor Marteninengo Conte di Malapaga” realizat în onoarea Contelui Martinengo unde a inclus și nouă poeme proprii, pentru ca în același an să publice propriul său volum, „Terze rime”, inspirat de elegii de dragoste din Roma Antică scrise de Ovidiu, Catullus, Propertius și Tibullus. O altă controversă legată de Franco, o femeie care a știut cum să domine bărbații vremurilor sale, a fost acuzația de vrăjitorie a Inchiziției, însă curtezana a fost salvată de nobilimea venețiană. Mai multe detalii despre ea și despre operele sale puteți afla aici sau din cartea “The Honest Courtesan” (1992) de Margaret F. Rosenthal, iar aceia care doresc să vadă viața acesteia pe ecran pot viziona filmul “Dangerous Beauty” (1998).

O altă scriitoare care a schimbat literatura este Mary Wollstonecraft Shelley (n. 1797 – d. 1851; părinții: William Godwin, filosof politic, și Mary Wollstonecraft, filosofă și feministă). De origine engleză, Mary Shelley a fost romancieră, autoare de proză scurtă, dramaturg, eseistă, biografă și scriitoare de călătorii. A lucrat, de asemenea, la editarea și pentru promovarea operei soțului ei, poetul romantic Percy Bysshe Shelley. Cea mai cunoscută operă a sa este romanul gotic „Frankenstein”, iar autoarea a depășit limitele impuse de romantismul tradițional și ficțiunea gotică atunci când a creat propria sa școală de gândire ce sprijinea critica literară feministă și studiul academic, fiind astăzi recunoscută inclusiv pentru modul puternic în care și-a exprimat crezurile sale politice. Alte informații despre ea și despre opera ei pot fi găsite pe Poetry Foundation.

Pe continentul american Harriet Beecher Stowe (n. 1811 – d. 1896), aboliționistă și scriitoare, și-a pus amprenta asupra literaturii prin romanul „Uncle Tom’s Cabin”, o operă care a tratat viața extrem de dură a sclavilor americani de origine africană. Această operă a fost cea mai bine vândută creație a sa, jucând un rol extrem de important în războiul civil dintre Nordiști și Sudiști. Desigur aceasta nu a fost singura sa operă, Stowe publicând peste 30 de cărți, fiecare dintre acestea arătând gândirea sa progresistă cu referire la sclavie, reforma religioasă și inegalitățile din societate. Pe internet există un site dedicat autoarei (Harriet Beecher Stowe Center) unde puteți afla mai multe informații despre aceasta.

Ne întoarcem pe tărâmul poeziei unde vă dau întâlnire cu poeta americană Emily Dickinson (n. 1830 – d. 1886), acel exemplu care se încadrează perfect în categoria devenită celebră după moartea sa. Dickinson a fost o persoană controversată de-a lungul vieții sale, preferând solitudinea, în ciuda faptului că făcea parte dintr-o familie importantă în comunitatea din Amherst. Către finalul vieții sale, poeta ajunsese să nu își mai părăsească propriul dormitor. Nu s-a măritat niciodată, iar majoritatea prieteniilor sale s-au derulat prin intermediul scrisorilor. După moartea ei, membrii familiei sale au descoperit o operă ce conținea aproximativ 1800 de poeme. Parte din acestea au fost publicate în 1890 de Though Mabel Loomis Todd and Higginson. Datorită faptului că toată opera lui Dickinson este postumă, a avut loc o cercetare de durată pentru ca poemele să fie redate cu acuratețe, iar cea mai bună variantă a acestora este cea realizată de R.W. Franklin în 1998. Alte detalii despre aceasta și opera sa se găsesc, de asemenea, pe Poetry Foundation.

Margaret Munnerlyn Mitchell (n. 1900 – d. 1949) a fost o scriitoare și jurnalistă americană, care de-a lungul vieții sale a publicat un singur roman “Gone with the Wind” a cărui acțiune se petrece de-a lungul Războiului Civil American, acesta fiind premiat cu un Pulitzer pentru Ficțiune în 1937. Romanul a fost un succes de casă, fiind vândut în peste un milion de exemplare în primele șase luni. Ce a reușit Mitchell să facă a fost să construiască o poveste de dragoste puternică (ecranizată în 1939, cu Clark Gable și Vivien Leigh în rolurile principale), dar să și redea cu acuratețe arhetipurile unei societăți apuse cu zeci de ani înainte ca scriitoarea să se nască.

Ultima autoare pe lista de astăzi este Anaïs Nin (n. 1903 – d. 1977), scriitoare născută în Franța, dar având părinți de origine cubaneză. A trăit pentru o vreme în Spania și în Cuba, însă cea mai mare parte a vieții a petrecut-o în Statele Unite. Este cunoscută mai ales pentru jurnalele sale (care pornesc de la vârsta de 11 ani și se încheie cu puțin timp înainte de moartea acesteia), însă a produs și romane, studii critice, povești scurte și literatură erotică. Motivul pentru care am ales să închei cu această scriitoare este unul destul de simplu, sinceritatea scrierii ei nu am mai întâlnit-o vreodată la un alt coleg de breaslă, iar volumul „Henry și June” ce face parte din seria jurnalelor sale este unul ce nu trebuie ratat de nici un cititor deschis la minte. Acolo veți afla despre relația sa extrem de complicată cu celebrul autor Henry Miller, dar și cu soția acestuia, June. Și dacă tot am început cu o curtezană, pun capăt acestei postări cu unul dintre citatele mele preferate din cartea amintită anterior: „eu voi fi întotdeauna prostituata virgină, îngerul pervers, femeia cu două fețe, sinistră și sfântă deopotrivă”.