În revista culturală EgoPHobia numărul #49-50, mi-a apărut studiul critic intitulat Pragul – o „Alice în Țara Minunilor” neofantastică în care analizez primul volum al romanului în trei părți, și anume Pragul de Doina Roman. Mai jos puteți citi un fragment din analiza comparativă cu opera lui Lewis Carroll, aceasta putând fi lecturată în întregime aici.

Doina Roman, Pragul – o „Alice în Țara Minunilor” neofantastică

Doina Roman (n. în Ploiești) este o romancieră română premiată la nivel național (fiind autoarea romanului „Pragul” în trei părți: primul volum [„Pragul 1”] a fost publicat în 2014; volumul al doilea intitulat „Umbra martor”, în 2015; iar cel de-al treilea – „Ultimul trimis Oserp” -, în 2016, la Bookfest. De asemenea, este și poetă, având un volum intitulat „Maestrul și jumătate lebădă” [Ed. Agol, 2015], realizat în colaborare cu poetul Gabriel Gherbăluţă.

Pragul (vol. 1, Editura Tracus Arte, ediția a II-a, 2016) aparține stilului funcțional beletristic, curentului literar transumanist (un curent născut în Occident care se referă la împingerea progresului până la un final logic ce permite omului să înlocuiască anumite componente ale organismului său cu piese artificiale ce nu pot fi deosebite de părțile pe care le imită; tot în acest curent se încadrează și capacitatea de imitare a conștiinței sau de cartografiere a creierului, aceste elemente fiind omniprezente în opera Doinei Roman, după cum vom vedea în cele ce urmează), categoriei estetice a fantasticului, genului literar epic, speciei literare a romanului neofantastic, subspeciei literare a neofantasticului histrionic (întrucât dialogurile dintre personajele autoarei, dar și personalitățile eroilor sunt șăgalnice de la un capăt la celălalt al volumului)…