Foto: AlexRan, CC BY-SA 2.0

Arena culturală a ajuns la cea de-a cincea ediție pe care o puteți citi în întregime în revista culturală EgoPHobia, fiind supus analizei romanul Fight Club de Chuck Palahniuk, dar și ecranizarea acestuia din 1999. Mai jos puteți lectura un scurt fragment:

Chuck Palahniuk (n. 1962), pe numele său complet Charles Michael Palahniuk, este un scriitor și jurnalist american care își definește opera ca fiind „transgresională”. Deși este supranumit „portdrapelul generației nihiliste”, primele sale două volume i-au fost respinse de editorii din New York, asemenea romanului Fight Club, considerat inițial „prea întunecat și prea riscant”. Cu toate că i s-a cerut înlesnirea tonului acestei opere, Palahniuk îl va duce la extrem, și astfel va deveni „unul dintre cele mai originale și provocatoare romane scrise în ultimul deceniu al secolului al XX-lea”. Printre cele mai cunoscute opere ale sale amintim: Sufocare (2001), Cântec de leagăn (2002), Jurnal (2003), Bântuiții (2005) și Rant (2007).

Postmodernist în esență, Fight Club (Ed. Polirom, 2012, traducere: Dan Croitoru) aparține stilului funcțional beletristic, categoriei estetice a urâtului (prin care se „reflectă aspecte ale realității lipsite de armonie, respingătoare și care determină un sentiment de neplăcere”), genului literar epic, speciei literare a romanului transgresiv (un termen utilizat pentru prima oară de regizorul american Nick Zedd în 1985).

Titlul romanului, Fight Club, este unul ce face referire la un grup ce se reunește în secret, pornit de personajul narator (al cărui nume nu îl aflăm niciodată) împreună cu amicul său, Tyler Durden, un extremist carismatic, considerat conducătorul acestei grupări care se ghidează după opt reguli, și anume:

• Nu vorbești despre Fight Club;

• Nu vorbești despre Fight Club;

• „când cineva spune stop sau leșină, chiar dacă doar se preface, bătaia s-a terminat”;

• „Doar doi tipi la o bătaie”;

• „Câte o bătaie pe rând”;

• „Fără cămăși sau pantofi”;

• „Bătăile durează atât cât e nevoie”;

• Dacă e prima ta noapte la Fight Club, trebuie să te bați.

Mai târziu sunt adăugate alte două reguli pe care naratorul le află de la un mecanic: nimeni nu se află în centrul clubului în afară de cei doi bărbați care se luptă și clubul va fi întotdeauna gratuit.