Se făcea că era o zi de miercuri. Mai bine spus o noapte, deoarece întunericul se lăsase deja, când am pus mâna pe volumul lui Ștefan Bolea, Biblia nihilistă (Ed. Crux Publishing, 2017). Cumva am nimerit intervalul temporal potrivit pentru lecturarea unei cărți în care viziunea artistică este bazată pe un singur crez, și anume: lumina este mai puternică în tenebre.

Astfel satanismul artistic este predominant în acest volum structurat în șapte secțiuni. Dacă Dumnezeu a creat lumea în șapte zile și poetul demiurg dă naștere operei sale tot în atâtea zile ca pentru a grăi că el se substituie în opera sa celui dintâi.

Bolea este un creator ce îi succede pe Nietzsche și pe Cioran, declarând prin opera sa crezul unei generații. Grăitoare în acest sens este acea secțiune intitulată The Gospel of Tyler Durden prin care se rostește religia poeților contemporani, acei tineri care au crescut cu muzică rock și care s-au dezis de religie, așa cum e ea concepută de societate. Referința la romanul lui Chuck Palahniuk (Fight Club) este mai mult decât potrivită întrucât Tyler este simbolul supra-omului care renunță la crezurile lumești pentru a își întemeia propria religie. Tot astfel, și Bolea își creează propria sa credință la care cititorul este liber să adere sau nu. Este o credință în care eroismul și fericirea se exclud (Apocalypse) și în care actul scrierii este hegemonic la fel ca scriitorul înaintea cititorului:

Vrei să te oripilezi de cât de neîngrijit și de anodin se exprima lumea? Filolog.

Vrei să citești cărți coșmaresc de grele? Vrei să înțelegi ce nimeni nu înțelege? (Nici tu nu înțelegi dar ai dobândit un surâs mefient ce face toți banii.) Filosof.

(How to Choose Your Job, Genesis)

The Gospel of Cain este reflexia luptei fratricide, dar nu între doi indivizi, ci între cele două euri poetice, cel care luptă pentru artă și cel care luptă pentru libertate. Prins în acest conflict, ar vrea să moară pentru a se elibera de greutățile lumești, dar îi este frică de moarte (și astfel se relevă natura umană a poetului care ar vrea să își depășească condiția, dar este neputincios înaintea acesteia).

Teama de moarte ar putea fi dată și de uniunea cu Diavolul, uniune ce este comună pentru orice creator care se dezice prin opera sa de Dumnezeu (odată întocmit actul creației, Dumnezeu este renegat în calitatea sa de creator absolut). Aceasta ni se revelează în The Gospel of Lucifer, unde căpitanul Ștefan Bolea întocmește un proces verbal alături de plutonul de execuție a lui Dumnezeu din care mai fac parte Schopenhauer, Nietzsche și Cioran, cei care i-au succedat și care sunt mentorii pe care Bolea îi idolatrizează și îi egalează în genialitate:

Vreau să-mi tăi venele peste mormântul tău

Să resurectez un zombie care cântă cu limba la vioară

Vreau să iasă din cavou cinci lupi

Să-mi smulgă din piept inima în formă de pentagramă