Dacă data trecută am scris despre „mitologie”, astăzi voi prezenta un cuvânt puternic legat de aceasta, și anume „erou”, mai ales că mai demult am realizat un articol despre obsesia mea pentru eroi. Așadar, să vedem cum stă treaba cu cuvântul „erou”!

Semnificație

În Dicționarul explicativ al limbii române (1998) găsim următoarele sensuri: „EROU, eroi, s.m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai înaltă distincție în Republica Socialistă România; persoană care a primit această distincție. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. heros”.

În dicționarele de căpătâi, Șăineanu și Scriban, cuvântul „erou” este menționat de asemenea:

„erou m. 1. Mit. nume dat celui ce devenise nemuritor, fie ca fiu de zeu și de muritoare (ca Hercule), fie din cauza marilor lui isprăvi (ca Tezeu); 2. fig. cel ce se distinge prin vitejie extraordinară, prin înălțimea caracterului sau prin noblețea-i sufletească: pe eroici urme eroii strălucesc BOL. 3. personaj principal într’un roman sau într’o tragedie” – Șăineanu (1929);

„*erou m. (vgr. ‘éros, lat. Héros). Mit. Nume dat de Grecĭ marilor oamenĭ divinizațĭ, Viteaz, acela care se distinge prin curaj, maĭ ales în bătălie. Fig. Principalu personagĭu într’un romanț, într’o poemă ș.a. Persoană de care se vorbește mult: aĭ fost erou zileĭ de astăzĭ” – Scriban (1939).

Sinonimie și antonimie

Într-un Dicționar de sinonime din 2002, Mircea și Luiza Seche dau drept sinonime următoarele: „1. v. viteaz. 2. v. personaj”, iar drept antonime sunt amintite într-un Dicționar de antonime de către aceiași autori cele ce urmează: „laș, poltron, fricos”.

Etimologie

Conform Dicționarului explicativ al limbii române (1998) cuvântul „erou” ar proveni fie din limba franceză, fie din limba latină. De fapt, forma latină „heros” provine conform altor două dicționare (An Elementary Latin Dictionary și A Latin Dictionary) de la forma grecească ἥρως (hērōs) de la care au apărut și cuvintele „hero” (engleză), „heroe” (germană) sau „eroe” (italiană), forma grecească însemnând „semi-zeu, erou”.