De după paravanul sticlos

Omul în chingi

Strigă după mama

Precum noul născut

Într-o noapte cu furtuni

Și țipă, și înjură, și scuipă

Și sâsâie ca șarpele veninos

Și-mi bate în geam

Dacă eu sunt nebun

Atunci ești și tu

Și râde, și râde, și râde

Iar râsetul lui devine râsetul meu

Și râsetul meu devine râsetul lor

Și râdem cu toții

Când ne bagă seringa în venă

Și râdem cu toții

Doar tavanul mai plânge pentru noi