Cogito, ergo sum (VIII)

Când este distrusă o moștenire culturală europeană, românii au același obicei: să lege evenimentul de propria lor soartă pe care o deplâng, și o deplâng, și o deplâng cum știu ei mai bine… Și când nu își deplâng soarta, încep glumele mai mult sau mai puțin de prost gust. Suntem un asemenea popor și un atare popor vom rămâne…

2 gânduri despre „Cogito, ergo sum (VIII)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s