De curând revista online EgoPHobia a împlinit 15 ani de existență, iar reușitele acestei publicații ar trebui amintite de toți cei care fac sau au făcut parte din grupul de colaboratori, căci din punctul meu de vedere este una dintre cele mai valoroase apariții online dintr-un lung șir de reviste, dintre care multe adesea nu spun nimic celui care ajunge să le lectureze.

Nu este și cazul EgoPHobiei, un proiect pus la bază de Ștefan Bolea (redactor-șef) și Sorin-Mihai Grad (editor & webmaster [& rubrica “egoZaur”]), cei care urmăreau să revoluționeze, știind că „întotdeauna este greu să pornești o revoluție”*. La începuturile sale revista avea un format întrucâtva diferit, cuprinzând anchete, articole, critică, poezie, proză, filosofie și un editorial de excepție scris de Ștefan Bolea care încă de pe atunci ne trasa destinele în rândurile sale:

„Trăim cu toții într-o tară de rahat, care ne condamnă la moartea prin înfometare. Ca să facă mai ușor de îndurat chinul şi neîmplinirea, mult-iubitul stat român ne gâdila urechile cu mici șlagăre, ca-n 1984 de Orwell. Emisiuni de televizor servesc drept narcotice. Nu mai trebuie să citești, când s-au făcut filme şi după Homer. Chiar, urmează Luceafărul, cu Brad Pitt în rolul lui Cătălin. Iar sistemul nostru educațional mă încântă: ne-am născut într-o cultură a copy/paste-ului în anotimpul Clonei. Dacă reproduci, ești scutit să mai produci. Deci fă-ți sufletul copie xerox, şi ia-ți examenele cu brio. Iar profesorii… parcă și-au trăit toți viața înainte de 1989. Acum nu au chef decât să mai roadă un os – până vine cineva şi strigă: Sezonul a trecut! Împăratul este gol! Şi parcă sămânța aservirii a fost implantata în noi, în toți tinerii care aveau ceva pedigree de șoim al patriei înainte de revoluție.”*

De mai bine de trei ani fac parte din colectivul revistei pe care începusem să o lecturez la recomandarea scriitorului și criticului literar Oliviu Crâznic, colaborator al publicației online, și totodată cel care mi-a sugerat să pornesc o rubrică de critică. Astfel, după cum am mai spus anterior, a luat naștere  Arena culturală: cartea și filmul, prin care am adus cititorilor cronici despre opere cult ale literaturii realiste, transgresive, fantastice și științifico-fantastice precum Sfârșitul unei iubiri, Fight Club, Ultima licornă sau Solaris.

Tot în această publicație, la ceva timp, am fost invitată de Ștefan Bolea și Sorin-Mihai Grad să devin editor pentru o rubrică proprie, pe care am intitulat-o Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra. Prin intermediul ei au apărut în paginile e-revistei EgoPHobia scriitori publicați sau debutanți, pe care îmi doresc ca publicul să îi fi citit cu plăcere, așa cum îmi doresc ca Arena să fi adus o contribuție valoroasă în cadrul publicației, pentru că întotdeauna am căutat să dau tot ce e mai bun din mine pentru ea.

Trebuie să adaug că mă bucur că am ocazia să lucrez pentru EgoPHobia, alăturându-mă unor oameni care mi se aseamănă și care cândva au sperat. Eu încă mai sper că mai există și alții. Oameni dornici să revoluționeze. Oameni dornici să stea departe de ipocrizia care guvernează societatea noastră.

Au trecut cincisprezece ani! Să vină alți 15, 30, 45, 60, 75, 90, 115…

Pentru cine? „pentru cei puțini. Pentru cei care și-au trăit deja moartea. Pentru cei cu două inimi. Pentru cei care și-au întâlnit demonul, seara, pe o alee dezafectată. Pentru cei care au conștiința faptului că sunt dezmoșteniți. Pentru cei care își reproșează fiecare știrbire adusă simțului estetic universal ca un deficit personal. Pentru cei care sunt furioși – este destulă ordine şi destul caracter în furia lor.”*

* Extrase din editorialul Out of Joint de Ștefan Bolea.