Stând în singurătatea casei mele, am decis că e timpul să scriu și eu despre Târgul de Carte Gaudeamus care s-a desfășurat între 20 și 24 noiembrie în Pavilionul B2 Romexpo. Poate că nu mi-am ales o zi mai potrivită precum cea de astăzi să îmi reamintesc câte puțin din tot ce a însemnat pentru mine această ediție. Pe măsură ce bat cuvintele pe tastatură afară plouă cum n-a mai plouat de la Gaudeamus încoace și îmi amintesc cum nu se poate mai bine frigul din acea zi de joi când am vizitat prima oară târgul, furtuna trăită din cauza unor oameni pe care i-am crezut altfel, precum și sentimentul de a ascunde cărți la piept, sub haină, deoarece asemenea bijuterii trebuie ocrotite de vitregii. Cărțile mi-au fost dragi întotdeauna și îmi vor fi dragi mereu, și dacă va exista vreodată ceva ce voi cumpăra mai înainte de toate acelea vor fi cărțile, întrucât în ele se ascunde hrana spiritului meu și în propriile mele scrieri îmi vărs mintea și sufletul care într-o zi vor dispărea poate către o altă lume, poate către un neant pe care îl simt tot mai probabil de câțiva ani încoace. Dar să revenim la Gaudeamus și la ce s-a întâmplat acolo…
Trebuie să recunosc că atunci când vine vorba de târguri de carte nu trăiesc euforia pe care o întâlnesc la alți colegi de breaslă și nu îmi plac zilele pline de lansări de dimineață până seara, forfota lor, precum și toți acei oameni care mișună dintr-o parte într-alta: unii, în căutare de noi titluri; alții, veniți doar să tragă cu urechea. Mai e și faptul că la un eveniment de asemenea amploare fiecare editură vrea să fie sigură că reușește să acapareze propria bucățică de teren pentru a convinge vizitatorii să se oprească la standul ei. Și, dacă tu ești cel care lansează o carte sau care vorbește despre una, ai toate șansele să te întrebi cine te ascultă și cine nu, pentru că la o distanță foarte mică mai e o altă lansare. Și încă una. Și încă una. Am vorbit la târguri despre diverse volume și voi mai vorbi dacă cineva mă va mai chema să fac asta din nou, deoarece oriunde și oricând voi veni să spun ce am de spus despre o operă care merită să se facă auzită. Am lansat Demoni și demiurgi la Gaudeamus în 2017, însă dacă ar trebui să aleg între o lansare la târg și un tur cu propria mea carte prin diverse orașe, aș opta fără să ezit pentru cea de-a doua variantă. Stând în liniștea unei librării alături de invitații tăi, vei ști mereu că toți cei aflați la eveniment au venit pentru că sunt cu adevărat interesați de volumul care se lansează și de ce ai de zis…
Într-adevăr, există și lucruri bune referitoare la un târg. Zilele de miercuri, de joi sau de vineri care se trăiesc la o intensitate mai redusă. Acele zile îmi plac mie. Atunci ai șanse să dai de cunoscuți din lumea literară cu care poți schimba o vorbă. Eu am reușit să trăiesc, alături de Andrei Duduman, câteva mici bucurii: reîntâlnirea cu scriitorul Cosmin Perța pe care îl admir de când i-am citit Cântecul de leagăn sfâșietor; întâlnirea cu Claudiu Komartin pe care îl urmăream activ pe Facebook și pe care îl apreciez pentru toate contribuțiile valoroase aduse poeziei românești; revederea unor colaboratori mai vechi de la alte edituri, printre care Andreea Sterea și Andrei Mazilu de la Crux Publishing. În plus, am reușit să cumpăr un ditamai teancul de cărți pe care îl voi citi în perioada următoare. Recunosc că lista mea era dublă, că a trebuit să mai tai din ea, dar titlurile care nu au încăput în geantă acum, își vor găsi cândva și ele calea spre mine.

Da, am întâlnit oameni și am cumpărat cărți. Nu, nu am fost prezentă la lansări, cu excepția evenimentului ce a marcat ieșirea pe piață a antologiei Tramvaiul Poeziei, apărută la Editura Paralela 45, ca urmare a unui proiect organizat în luna septembrie de asociația Arta nu mușcă prin intermediul căruia poezia a fost adusă în fața publicului larg într-un tramvai. Deși nu mă aflam în țară la vremea respectivă, poetul Andrei Iorga (publicat și el în antologie) a citit pe lângă versurile lui și versuri de-ale mele din volumul liric Demoni și demiurgi și din manuscrisul Sevraj. Și astfel am ajuns într-o carte care a pus punct primei ediții a unui proiect de nota zece, altminteri cel mai vândut titlu al editurii la Gaudeamus 2019.

Pentru mine acesta a fost cel mai frumos moment al târgului. Pentru că nu credeam că anul acesta voi mai apărea într-un volum, darămite la o editură precum Paralela 45, care s-a dovedit de un profesionalism extraordinar în organizarea lansării. Evenimentul a fost deschis de reprezentanții editurii Cosmin Perța și Alexandra Turcu, cea din urmă predându-i ștafeta moderatorului Călin Hera. Au mai vorbit Iulian Tănase și Vlad Eftenie, precum și o parte din tinerii câștigători ai concursului organizat în cadrul aceluiași proiect. Alături de ei, am pășit și eu în față pentru a citi poemul aflat în antologie, un poem scris pe meleaguri daneze, o lectură ca un semn de mulțumire pentru toți cei care au venit să ne vadă pe mine și pe poetul Andrei Iorga: părinții mei, una dintre surorile mele și soțul ei, prieteni, precum și oameni pe care i-am cunoscut prima oară acolo. Tuturor le mulțumesc că au fost alături de noi în această călătorie care s-a terminat cu îmbrățișări, cu autografe și cu oameni calzi.

Galerie