Și se duseră astfel cinci Înnoiri[i] de când mă numesc stăpâna Tărâmurilor de nicăieri și mare veselie fu pe meleagurile noastre. Timp de șase cadrane[ii] vinul se scurse din butoaie în pahare și mâncarea umplu mesele în toate colțurile ținuturilor pe care le conduc. Însă, acum, liniștea pătrunde prin fiecare ungher al castelului, iară în iatacul meu, stând la vechea mea masă de lucru, scriu cea de-a cincea cronică a acestor locuri…

Pare să fie puțin timp de când mă numesc conducătoare a Tărâmurilor de nicăieri, de când am început să adaug rânduri în cronici și cei ce își trag obârșia de aici stau să le asculte la ac de cadran[iii] întunecat, în jurul unui foc ce arde mai puternic ca înainte, și cei rămași se pot bucura pe îndelete de fiecare slovă iscălită pentru ei…

Tot vreme puțină pare să fie și de când cunoșteam alți stăpâni, unii dintre ei, aliați pierduți pe care i-am plâns mult timp, dar cărora nu le mai duc dorul, căci la fel ca alții dinaintea lor s-au dovedit a fi vremelnici. Iară ce-i vremelnic nu a fost vreodată apropiat inimii mele care niciodată nu s-a temut de singurătate. Noi, stăpânii, suntem adesea hărăziți ei, și ea ne dă înapoi cărțile ori cronicile ce fac meleagurile noastre mai puternice. Cu fiecare ac de cadran care se scurge puterea Tărâmurilor răsună în toate colțurile Lumii tot mai tare. Oștirile noastre sunt pregătite de luptă, iar eu le voi conduce către noi bătălii, chiar dacă Înnoirea din urmă s-a arătat plină de chin și jale prin care am trecut datorită cărților și cronicilor ce le-am scris…

De nu aș fi avut oastea alături, meleagurile noastre ar fi fost mai slăbite, iar unele cuvinte nu s-ar fi scris niciodată. De nu mi-aș fi găsit curajul să înaintez prin această Înnoire cu gust de moarte, nu ar mai fi fost vreo Arenă în care să mi se strige numele, iar voi n-ați mai fi găsit potrivit să citiți rândurile mele. De nu aș fi făcut pas după pas după pas n-ați fi aflat ce înseamnă boala unei stăpâne și dorința ei de a merge mai departe în ciuda nenorocirilor venite să dea lovitură după lovitură după lovitură…

Și am mers mai departe cu mai puțini stăpâni alături. Și am mers mai departe cu mai multe cărți alături. Astfel s-au mărit meleagurile noastre și doar prin propria noastră putere ne-am unit cu noi teritorii: Fabrica de poezie, Tramvaiul Poeziei, Editura Paralela 45.

Dușmanii și-au dorit să ne vadă pierzând înaintea vitregiilor, însă câtă vreme voi fi aici Tărâmurile vor continua să dăinuie. Și eu odată cu ele! Și scrierile mele odată cu ele! Iară toți cei ce citesc aceste rânduri să știe aceasta acum și pentru pururi:

M-am născut pentru scris și mă voi stinge doar când nu voi mai putea lupta pentru scris…

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

[i] O Înnoire = un an. Termen folosit în nuvela dark fantasy ReÎnnoirea.

[ii] Un cadran = jumătate de zi. Idem.

[iii] Un ac de cadran = o oră. Idem.