De-a lungul vieții am descoperit tot felul de locuri care au lăsat o amprentă asupra mea prin timpurile pe care le evocă, iar Danemarca încă reușește să mă surprindă prin bogăția siturilor istorice care împânzesc întreaga țară. Dacă Jelling este un loc necunoscut la noi, el este unul celebrat în toată Danemarca, dar și în toată lumea.

Parte din patrimoniul UNESCO începând cu 1994, aici a fost atestat istoric prima oară numele Danemarca, în jurul anului 958, pe o rună ridicată de regele Grom după moartea soției sale. Această piatră însemnată cu înscrisuri vikinge face parte dintr-un complex în care elementele păgâne se îmbină cu cele creștine, despre acesta spunându-se următoarele: „tumulii de la Jelling și una dintre pietrele runice sunt exemple extraordinare ale culturii păgâne nordice, în timp ce cealaltă piatră runică și biserica ilustrează creștinizarea danezilor la mijlocul secolului al X-lea” (tr.m.).

De-a lungul timpului, la Jelling s-au făcut mai multe excavări. Excavările realizate între 2006 și 2011 au dus la descoperirea unor relicve din aur (de secol VII), unei palisade (ce are o lungime de 365 metri pe fiecare latură), unei porți, unor case de tip Trelleborg, precum și la găsirea celei mai mari corăbii vikinge mortuare și au dus la schimbarea perspectivei asupra locului. De exemplu, dacă mult timp s-a crezut că Grom se afla în tumulul pe care l-a înălțat, după excavări s-a ajuns la concluzia că corpul său ar fi fost mutat din tumul de către Harald, fiul său, după ce acesta din urmă a trecut la religia creștină, iar această mișcare ar fi fost făcută pentru ca cei doi să se reîntâlnească în lumea de dincolo, căci se crede că trupul lui Grom este cel descoperit sub biserica creștină. Mai mult, deși specialiștii opinau că tumulul înălțat de Harald era, de asemenea, un tumul mortuar, s-a constatat că acesta era doar un simbol al puterii pe care o deținea, regele danez vrând să combine datinile păgâne cu cele creștine, pentru a îi atrage pe vikingi de partea sa și pentru a se impune în fața germanilor de la frontiera sudică a Danemarcei. Se pare că această strategie i-a ieșit din plin, întrucât pe cea de-a două rună stau scrise cuvintele: „Regele Harald a comandat această piatră în memoria lui Grom, tatăl său, și Thyrei, mama sa; acel Harald care a câștigat întreaga Danemarcă și Norvegia și care a creștinizat danezii” (tr.m.). Ies astfel în evidență iscusința lui Harald, faptul că acesta a creat un punct strategic la Jelling, aflat la intersecția drumurilor dintre cele mai importante porturi ale regatului său, precum și faptul că a reușit să țină Danemarca unită într-un timp în care Imperiul German era la maximul existenței sale.

Jelling este un loc în care istoria grăiește și pare vie, fiind protejat de Ministerul Culturii și de municipalitate printr-o zonă tampon în care nimeni nu poate să acționeze fără permisiunea acestora și a Bisericii. De asemenea, în zona unde se găsește vechea palisadă nu se pot face lucrări la peste 30 de centimetri sub pământ, palisada cea nouă cu design modern fiind construită la o distanță de 4 metri depărtare față de cea descoperită. Tot pentru a proteja zona, de-a lungul timpului s-au făcut demersuri pentru a se cumpăra terenurile limitrofe, clădirile construite pe acestea fiind dărâmate ulterior, iar aceste demersuri încă continuă și astăzi.

Nu doar situl este protejat, ci și artefactele găsite. Deși puține la număr, acestea pot fi văzute în cadrul unei expoziții construite în jurul unei povești digitale impresionante, având în vedere dimensiunea mică a muzeului. Vizitatorii sunt purtați prin diverse camere de-a lungul a două etaje, povestea locului și a vikingilor fiind narată în două limbi, engleză și daneză. Întreaga expoziție a fost posibilă datorită fondurilor private, fiind investit aproximativ un miliard de coroane daneze.
Jelling este un loc mic prin comparație cu alte situri similare, însă danezii știu ce înseamnă să faci cultură chiar și în astfel de locuri. Anual peste două sute de mii de vizitatori calcă pragul muzeului și al sitului care pot fi văzute gratuit, conducerea marșând pe câștiguri din vânzări de produse cu design specific.

Un loc mic, însă un loc în care s-a investit masiv de către danezi, pentru că aici se menționează numele Danemarca întâia oară în istoria danezilor. Și toate companiile mari din țară vor să fie parte la ce se întâmplă în Jelling. Cum sună asta, nu? Un sector privat care investește în cultură, când în România cultura este lăsată mereu pe ultimul loc, alături de educație. Din păcate, suntem la ani lumină de ce se face în țările civilizate și tare îmi e că va mai dura până când locuri de valoare culturală și istorică din România vor primi un tratament similar… Mie însă îmi rămâne să descopăr și alte locuri de patrimoniu de prin Danemarca și promit să vă povestesc despre ele pe blog.