În noua ediție a Arenei culturale, am realizat un studiu critic asupra romanului western Adevăratul curaj de Charles Portis (Editura Univers, 1979), precum și asupra ecranizării din 2010. Puteți citi mai jos un fragment al articolului din revista culturală EgoPHobia #64:

Charles Portis (n. 1933 – m. 2020) a fost un scriitor american cunoscut pentru Norwood (1966) și Adevăratul curaj (1968), ambele ecranizate. Portis începe să scrie în timpul facultății pentru două ziare: Arkansas Traveler și Northwest Arkansas, iar după absolvirea studiilor își continuă cariera jurnalistică la Memphis Commercial Appeal, Arkansas Gazette și mai târziu la New York Herald Tribune. După experiența din New York se decide să devină scriitor cu normă întreagă ducând la capăt primul său roman, Norwood, o operă în care combină narațiunea de călătorie cu dialoguri impertinente și observații amuzante privind cultura americană. Alte opere însemnate ale sale sunt: The Dog of the South (1979), Masters of Atlantis (1985) și Gringos (1991).

Adevăratul curaj (Editura „Univers”, 1979) este un roman western ale cărui teme centrale sunt loialitatea și justiția, cea din urmă având la bază motivații diferite: dorința de răzbunare, datoria ori lucrul făcut corect, însă după cum va arăta Portis obținerea dreptății vine cu un preț de plătit.

Eroina romanului, Mattie Ross (cea care este și narator autodiegetic), este caracterizată de convingeri morale puternice și de dorința de a se răzbuna pe Tom Chaney, cel care i-a ucis tatăl, criminal pe care vrea să îl vadă spânzurat, fiind chiar dispusă să îl omoare cu mâna ei în ciuda costurilor pe care le presupune acest lucru. Deși are doar paisprezece ani, Mattie pare o femeie în toată firea, căci foarte hotărâtă, ea îl va angaja pe șeriful federal Rooster Cogburn pentru a-l prinde pe Chaney. Motivația personajului principal e simplă: ea vede în Rooster un om cu adevărat curajos, cu toate că îl consideră „bătrân” (p. 29). Mai mult, Mattie este dispusă să facă orice pentru a obține dreptatea: negociază la sânge cu colonelul Stonehill când vrea să vândă acestuia bunurile tatălui ei, trece râul călare când Rooster și LaBoeuf o lasă în urmă, îl rănește pe Chaney când ajunge întâmplător față în față cu acesta. Ghidată de zicala ce spune că un creștin bun nu fuge în fața dificultăților, Mattie pare să știe că dreptatea nu este obținută ușor, cu toate că nu cunoaște exact care vor fi costurile pe care va trebui să le plătească: după ce îl împușcă pe Chaney, crezând că l-a ucis, cade într-o groapă cavernoasă și este mușcată de un șarpe veninos. Cu toate că Rooster o va duce la un medic, va fi prea târziu atât pentru poneiul ei pe nume Negruț (care își va da viața pentru ca Mattie să supraviețuiască), cât și pentru brațul ei care este amputat de doctorul Medill.