În e-revista EgoPHobia #65 puteți citi prefața volumului Versuri în chingi de fier de Andrei Iorga apărut la editura Crux Publishing. Iată un scurt fragment:

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să explice lumea și natura, iar filosofii greci presocratici au concluzionat că patru elemente fizice formau tot ce se găsește în jurul nostru, și anume focul, aerul, apa și pământul. Mai târziu, Aristotel afirma că exista un al cincilea, eterul, superior celorlalte. Având un nume derivat de la θεῖν ἀεί cu semnificația aleargă etern[1], acest element explica mișcarea circulară a corpurilor celeste ce nu au un punct de odihnă, și astfel își cunosc ființa.

Alte culturi aminteau, de asemenea, cinci elemente universale, dintre care patru (materiale) erau identice celor existente în filosofia greacă (focul, aerul, apa și pământul), în timp ce ultimul era numit spirit ori chintesență. La nivelul macrocosmosului acest element reprezenta un material tranzitoriu între planul terestru și cel ceresc, pe când la nivelul microcosmosului spiritul era puntea dintre trup și suflet.

Pe elemente clasice, ciclicitate și ființă este pusă și temelia volumului de debut al poetului Andrei Iorga, care își intitulează chiar prima secțiune Aer, apă, pământ, foc. Însă elementele clasice și mișcarea ciclică nu se află în strânsă legătură doar cu natura și cu astrele, ci și cu un alter ego ce va trece prin mai multe etape existențiale pentru a se odihni, în final, sub mângâierea difuză a Lunii.