Se scurseră astfel șase Înnoiri[i] de când îmi spun stăpâna Tărămurilor de nicăieri. În aste clipe privesc către meleagurile mele cu blândețe, așa cum nu am mai privit de mult, căci un stăpân nu e mereu blând, ci mai degrabă hotărât să-și apere tărâmurile și să își țină capul sus, știind că a făcut tot ce putea pentru ca ele să fie biruitoare.

Dacă în alte Înnoiri am avut alături alți stăpâni, acum Domnul a zis că trebuie să fie o vreme a singurătății, un timp numai bun pentru a cugeta în ce parte o trebui să apuc în Înnoirea ce se apropie. Chiar și așa, izbânzi destule am avut de la ultima cronică scrisă.

În vreme de sihăstrie am luat hotărâtură ca alianțe vechi să continue, și ele s-au arătat așa cum au mai fost, rodnice și îmbelșugate, căci în EgoPHobia au apărut cronici număr de număr și vor mai apărea ca până acum.

Înțelegeri noi am încheiat și cu stăpâni pe care nu îi cunoșteam, dar care mi-au dat găzduire în paginile lor: O mie de semne, Revista online de SF&F Galaxia 42, Booknation, Gândul, Echinox și Noise Poetry.

Însă cea mai de preț înfăptuire a Înnoirii ce s-a scurs a fost unirea cu un teritoriu tânăr și neumblat, P(ro)ezia, prin care am descoperit noi stăpâni și ale lor cronici. Acest meleag este darul ăstei vremi și sper să aducă în inimile celor ce vor citi scrierile din paginile sale măcar pe jumătate câtă bucurie îmi aduce mie.

În aste clipe, cum scriu aceste rânduri, cu gândul la Înnoirea ce vine, sper la noi alianțe și noi începuturi despre care vă voi povesti atunci când vremea va să vie. Până atunci vă las această cronică întru mulțumire.

[i] O Înnoire = un an. Termen folosit în nuvela dark fantasy ReÎnnoirea.