În noua ediție a Arenei culturale, am realizat un studiu critic asupra benzii desenate Penny Dreadful (Titan Comics, 2017), precum și asupra serialului de televiziune omonim. Puteți citi mai jos un fragment al articolului din revista culturală EgoPHobia #68:

Krysty Wilson-Cairns (n. 1987) este o scenaristă de origine scoțiană. A studiat la Conservatorul Regal al Scoției și la Școala Națională de Film și Televiziune. După ce a realizat scenariul pentru un thriller SF intitulat Eter, care nu a fost produs niciodată, ea a fost cooptată să lucreze la serialul de televiziune Penny Dreadful. De asemenea, a lucrat ca scenarist pentru filmul de război 1917, regizat de Sam Mendes, alături de acesta primind o nominalizare la Premiile Oscar pentru cel mai bun scenariu original.

Andrew Hinderaker este un scriitor și producător cunoscut pentru Penny Dreadful (2014), Pure Genius (2016) și Away (2020). Acesta a fost nominalizat de trei ori la Jeff Award, fiind și dramaturg rezident la Chicago, dar și membru al Gift Theatre, tot în orașul Chicago.

Chris King este producător co-executiv al serialului Penny Dreadful, fiind parte a numeroase alte proiecte la Hollywood, atât în calitate de producător, cât și în calitate de actor. Printre acestea se numără Foo Fighters:Back and Forth și Comics Superheroes Unmasked.

Penny Dreadful (Titan Comics, 2017) este o bandă desenată scrisă de Krysty Wilson-Cairns, Andrew Hinderaker și Chris King și ilustrată de Louie de Martinis, aceasta fiind realizată în registru gotic atât din punct de vedere al firului epic, cât și din punct de vedere al imagisticii, îmbinând teroarea cu moartea și dragostea, într-un cadru amintind de curentul romantic. Deci întâlnim pe de o parte, suspendarea necredinței atât de importantă pentru gotic prin care cititorul trebuie să accepte că există ceva dincolo de ceea ce se află în prim plan, iar pe de altă parte are loc o scoatere în evidență a emoției și individualismului, caracteristice romantismului, căci personajul principal, Vanessa Ives, este întruchiparea lui Lilith într-un decor victorian decăzut și morbid în care vampiri și case bântuite contribuie la crearea unei atmosfere triste și dureroase. Mai mult, sublimul, teroarea și obscuritatea își dau întâlnire, așa cum sunt ele văzute de Edmund Burke: sublimul este în opera de față acel element „care produce cea mai puternică emoție pe care mintea o poate simți”, fiind evocat de teroarea ce este produsă la rândul ei de obscuritate, despre care nu putem ști tot, dar care este necesară pentru a produce frica de necunoscut. Și sunt multe scene în care aceste trei elemente se împletesc, inclusiv în scena care deschide banda desenată, cea în care maestrul îi cere Minei să i-o aducă pe Vanessa Ives, din care decurge întreg firul epic al acestei benzi desenate, care nu este unul liniar, căci intriga a fost stabilită încă de la început, iar trecutul și prezentul se îmbină de-a lungul poveștii.