Zdzisław Beksiński – Fără titlu, 1971

Cei ce-și rod unghiile fără nesaț

Cei ce-și smulg părul din cap

Speră că mâine o-nceta și ăst vis

Cum Hipocrate le-a tot promis

 

O păcăleală sinistră pe-un coridor

Discipolii lui alergau spre-un muritor

Zăcând pe paturile cu zăbrele de fier

Strigând după Domnul din icoane de lemn –

 

Un alt stăpân nemilos

Rozând șobolanii până la os

Dumnezeul răstignit cândva pe o cruce

Își primește credincioșii numai cu sânge

 

Zeul se ridică și mă trage spre ușă

Șoptind: Haide, vino cu mine, păpușă

Aș fugi de fiul de Dumnezeu

Care s-a dezis de mine cum mă dezic eu

 

De toată religia iubirii lui

Ce nu mai zace în inima nimănui

Însă nu-i loc de vreo evadare

Doar de o altă profanare –