Zdzisław Beksiński – Fără titlu, 1971
Cei ce-și rod unghiile fără nesaț
Cei ce-și smulg părul din cap
Speră că mâine o-nceta și ăst vis
Cum Hipocrate le-a tot promis
O păcăleală sinistră pe-un coridor
Discipolii lui alergau spre-un muritor
Zăcând pe paturile cu zăbrele de fier
Strigând după Domnul din icoane de lemn –
Un alt stăpân nemilos
Rozând șobolanii până la os
Dumnezeul răstignit cândva pe o cruce
Își primește credincioșii numai cu sânge
Zeul se ridică și mă trage spre ușă
Șoptind: Haide, vino cu mine, păpușă
Aș fugi de fiul de Dumnezeu
Care s-a dezis de mine cum mă dezic eu
De toată religia iubirii lui
Ce nu mai zace în inima nimănui
Însă nu-i loc de vreo evadare
Doar de o altă profanare –