Foto de Elise Wilcox pentru Unsplash

Privesc în urmă la Înnoirea ce-a trecut. Mai bună ca unele, mai rea ca altele. Și-mi zic că, în ciuda vitregiilor, stăpânirea peste Tărâmurile de nicăieri s-a scurs și în vremea aceasta cu noi alianțe și vechi alianțe, iar timpul ce-o veni s-o arăta mai bun ca cel de dinainte.

Meleagurile P(ro)ezia ce deja ne aparțin de două Înnoiri s-au arătat și în aste timpuri la fel de puternice ca mai înainte, căci mulți stăpâni au sălășuit aici prin cronicile lor, și ne așteptăm ca viitorul să aducă nume noi, tot așa cum trecutul a făcut-o. Meleagurile Apostrof și EgoPHobia ne-au rămas și ele aproape, iar în paginile lor mi-am așternut rândurile și voi continua să le aștern atâta vreme cât pana se va scurge pe coală și sângele îmi va trece prin vene. Meleagurile UtopIQa s-au arătat a fi conduse de stăpâni apropiați, și între cronicile lor, am povestit despre o Vizitatoare, nu foarte diferită de stăpâna voastră.

Acele de cadran s-au scurs și pentru noi uniuni. Astfel, într-o vară abia trecută, am aflat că versurile mele vor fi citite nu doar de supușii mei, ci și de cei ce trăiesc dincolo de mări și oceane, într-un loc numit America. Această veste mi-a bucurat inima nespus, tot așa cum vestea publicării într-un volum colectiv al meleagului numit Casa de pariuri literare mi-a adus cea mai frumoasă alinare din timpul acesta.

Spre deosebire de alte Înnoiri recolta n-a fost atât de fructuoasă, dar roadele au fost bogate, iar asta nu-mi dă decât speranța că fructe numai bune vor veni și în vremea ce-o urma…

Până atunci, pe voi, cei ce citiți aceste rânduri vă îndemn să adăugați cronicile mele în bibliotecile voastre, mulțumindu-vă că încă sunteți aici…

O Înnoire = un an. Termen folosit în nuvela dark fantasy ReÎnnoirea.