Foto de Elise Wilcox pentru Unsplash Privesc în urmă la Înnoirea ce-a trecut. Mai bună ca unele, mai rea ca altele. Și-mi zic că, în ciuda vitregiilor, stăpânirea peste Tărâmurile de nicăieri s-a scurs și în vremea aceasta cu noi alianțe și vechi alianțe, iar timpul ce-o veni s-o arăta mai bun ca cel de dinainte. Meleagurile P(ro)ezia ce deja ne aparțin de două Înnoiri s-au arătat și în aste timpuri la fel de puternice ca mai înainte, căci mulți stăpâni au sălășuit aici prin cronicile lor, și ne așteptăm ca viitorul să aducă nume noi, tot așa cum trecutul…
Browse Category: Confesiuni
///////////////
Din nou în stradă
După câteva demisii am rămas la jumătate. Mai vin la Piața Universității doar jumătate din cei care au ieșit zilele trecute…
Când cuvintele nu sunt potrivite
M-am tot gândit cum să încep postarea aceasta și oricât aș încerca să găsesc cuvintele potrivite pentru ea, simt că ele nu există, pentru…
Când textele vechi duc la unele noi
În ultima perioadă m-am tot documentat asupra stilului Cyberpunk, și asta pentru că pornind de la un text mai vechi, scris în urmă cu vreo…
Confesiuni (1)
Zilele trecute am fost să reciclez peturi. Când am ajuns la aparat, se afla acolo un om al străzii, una dintre ființele acelea invizibile, pe…
