CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoarea etică, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.

(DEX, 2009)

În consecinţă, nu te poţi numi critic literar dacă în nici unul dintre studiile tale nu te apleci şi aspura defectelor unei opere, arătând cauze şi indicând mijloace de îndreptare. Mai mult, atunci când vei aprecia o operă ca fiind mult peste ceea ce este de fapt, îţi vei pierde orice credibilitate în faţa cititorilor.

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *