În noua ediție a Arenei Culturale am realizat un studiu critic despre Epopeea lui Ghilgameș (Editura MondoRO, București, 2014), cea mai veche capodoperă literară a lumii. Găsiți mai jos un fragment din studiul cuprins în numărul #59-60 al revistei culturale EgoPHobia:

Epopeea lui Ghilgameș (titlu convențional) este considerată a fi cea mai veche capodoperă literară a lumii. Acest poem eroic de largi dimensiuni este o operă anonimă și colectivă a cărei datare nu este cunoscută cu precizie. Se vehiculează că istoria sa pornește de la vechi poeme sumeriene despre Bilgameș (Ghilgameș în sumeriană), regele Urukului. Forma primitivă ar fi avut 3.600 de versuri (Al. Dima, Cuvânt înainte, Epopeea lui Ghilgameș, Editura MondoRO, 2014) și ar data din jurul anului 2 100 î. Hr.. Șase poeme independente (Ghilgameș și Ţara celor vii, Ghilgameș și Taurul Ceresc, Potopul, Moartea lui Ghilgameș, Ghilgameș și Agga din Kiș și Ghilgameș, Enkidu și Infernul) ar fi materialul de pornire pentru prima versiune a operei akkadiene, provenită din secolul al XVIII-lea î. Hr. și intitulată după incipit: Deasupra regilor (Shūtur eli sharrī). Din această variantă s-au păstrat foarte puține tablete. Însă versiunea standard al cărei titlu inițial era Cel ce a văzut abisul (Sha naqba īmuru), cu datare între secolele al XIII-lea și al X-lea î. Hr., cuprinde douăsprezece tablete. De pe aceste tăblițe, găsite în ruinele bibliotecii regelui asirian Assurbanipal, au fost recuperate aproximativ două treimi din text, care se regăsesc și în volumul ce va fi analizat.

Epopeea lui Ghilgameș (Editura MondoRO, 2014), tradusă din limba engleză de Alina Loredana Brebeanu după William Muss-Arnolt, urmărește firul epic al versiunii standard, prezentând toate caracteristicile necesare pentru a fi încadrată în specia literară amintită anterior. Avem de-a face cu un „poem epic de mari dimensiuni în care se povestesc, în versuri, fapte eroice, legendare sau istorice (dominate de personaje extraordinare), adesea de o însemnătate deosebită pentru viața unui popor” (Academia Română, Institutul de Lingvistică, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, 2010). Alte caracteristici ale Epopeii lui Ghilgameș permit plasarea acesteia în specia literară tematică primară a fantasticului și, implicit, în categoria estetică a fantasticului: existența unui erou, intervenția forțelor supranaturale, acțiuni ce necesită un curaj supraomenesc etc.

Alexandra Medaru administrator

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *