Pornesc această rubrică nouă cu o imprecație, poate și pentru că folosesc această expresie destul de des, dar mai ales pentru că în diverse locuri am văzut utilizată forma fi-r-ar, o variantă care nu există în limba română, fiind folosită greșit de utilizatorii ei. Este posibil ca lucrul acesta să se întâmple din două motive: fie din necunoașterea formei corecte, fie din asemuirea acesteia cu forma inversată a condiționalului prezent al verbului „a fi”, combinată cu un pronume în cazul dativ (fi-mi-ar, fi-ți-ar, fi-i-ar, fi-ne-ar, fi-v-ar, fi-le-ar), formă cu care imprecația fir-ar nu are nici o legătură. De fapt, există…
