Dacă este ceva ce pot spune, mai întâi și mai întâi, despre Danemarca, este că pe meleagurile ei am regăsit liniștea, atât de profundă, atât de duioasă, și atât de uitată pe tărâmurile României, încât ori de câte ori voi avea nevoie de o doză de liniște, voi închide ochii și mă voi gândi la clipele petrecute pe câmpiile de lângă mare unde oamenii au învățat că a fi în mijlocul naturii înseamnă a deveni una cu ea, nu a lucra în detrimentul ei. Îmi voi reaminti locurile în care am umblat cu oameni dragi, emoțiile pe care le-am trăit…
