Povestea Tărâmurilor de nicăieri continuă cu cea de-a patra cronică a stăpânirii noastre, plină de povețe și de istoria unor teritorii păstrate ori cucerite, uneori cu sânge, alteori prin alianțe cu alți stăpâni mai tineri sau mai bătrâni. Dacă e un lucru ce l-am învățat de când sunt stăpâna acestor teritorii, acela este că dușmanii s-ar putea să se afle în rândul vechilor aliați, că noile uniuni s-ar putea să nu dureze de-a lungul timpului și că mereu, dar mereu va trebui să am grijă ca Tărâmurile noastre să rămână intacte, căci vrăjmași s-au arătat întotdeauna la toate granițele. Vouă…
