Acum ceva timp am pornit rubrica Să scriem corect, abordând imprecația „Fir-ar!”, iar astăzi scriu despre o altă greșeală pe care am întâlnit-o adesea fie în articole, fie în exprimarea de zi cu zi a românilor, și anume utilizarea variantei „vroiam” în loc de „voiam” la modul indicativ, timpul imperfect, confuzie care probabil se produce din cauza contopirii a două verbe, și anume: „a voi” și „a vrea”.

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române (din 1998) este menționat și verbul „a vroi” („vb. IV v. vrea”), dar acest verb nu apare și în dicționarele normative, ceea ce înseamnă că nu este acceptat spre folosință, iar corectă este doar utilizarea verbelor „a voi” și „a vrea”.

Astfel verbul „a voi” la modul indicativ, timpul imperfect are următoarele forme: eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiați, ei/ele voiau.

Cât despre verbul „a vrea”, la același mod și la același timp capătă formele: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreați, ei/ele vreau. Cu toate că formele acestea sunt utilizate mai rar și pot părea învechite, ele sunt, de asemenea, corecte.

Datorită utilizării pe scară largă a formei hibride dintre „a voi” și „a vrea” (eu vroiam, tu vroiai, el/ea vroia, noi vroiam, voi vroiați, ei/ele vroiau), nu este deloc exclus ca aceasta să fie cândva acceptată de Academia Română, așa cum s-a întâmplat cu alte cuvinte introduse în limba română datorită folosirii frecvente. Însă până atunci formele corecte sunt cele amintite mai sus.