Critica a fost împărțită cu referire la thrillerul psihologic Joker (2019). Pe de o parte, criticii de film au aclamat prestația lui Joaquin Phoenix, premiat cu Oscar pentru Cel mai bun actor, pe de altă parte povestea infamă, dar plauzibilă ce se învârte în jurul sociopatiei a fost condamnată pe alocuri. Astfel, în timp ce Mark Kermode de la The Observer și Brandon Davis aclamau filmul pentru jocul actoricesc, primul afirmând că Joker are un as în mânecă, și acesta e reprezentat de portretizarea pe care Joaquin Phoenix o aduce unui personaj ce va deveni rege (tr.m.), David Ehrlich de la IndieWire afirma că deși Joker este cel mai cutezător film cu supereroi de la The Dark Knight încoace, este și incendiar, confuz și potențial toxic (tr.m.).
Oricât de toxică ar părea pelicula, Joker îți dă fiori nu numai prin jocul actoricesc impecabil, ci și prin regie și temele abordate, teme extrem de actuale pentru societatea americană și vestică, o societate confruntată cu probleme similare celor cu care se confruntă Arthur Fleck (interpretat de Joaquin Phoenix), și anume: bolile mentale, anxietatea, nesiguranța zilei de mâine, crima, vandalismul etc.
Thrillerul psihologic regizat și produs de Todd Phillips, bazat pe personaje create de DC Comics, urmărește povestea lui Arthur Fleck, un comediant stand-up ratat a cărui viziune nihilistă și înclinație către nebunie inspiră o revoluție socio-culturală împotriva bogaților dintr-un Gotham City decăzut.
Premisa filmului se bazează pe romanul grafic Batman: The Killing Joke (1988). Un clovn și un comediant aspirant pe nume Arthur Fleck trăiește cu mama sa într-un oraș ce se confruntă cu crime și șomaj, cea mai mare parte a populației aflându-se în sărăcie. Arthur suferă de o boală mentală, acesta râzând în momente nepotrivite și depinde de serviciile sociale pentru a-și obține medicamentele ce îl țin pe linia de plutire. După ce este atacat de niște tineri, un coleg de muncă îi dă un pistol pentru a se proteja.
În timp ce se află la un spital pentru copii, clovnul își pierde pistolul, fiind dat afară ulterior. La metrou, îmbrăcat încă în costumul de clovn, este atacat de niște angajați ai Wayne Enterprises, pe care îi omoară în auto-apărare. Crimele sunt condamnate de candidatul la primărie Thomas Wayne (jucat de Brett Cullen), iar demonstrațiile împotriva magnaților din Gotham pornesc în stradă, protestatarii purtând măști de clovn și făcând din criminal un erou, un criminal care rămâne și fără finanțarea socială pentru medicamentație.
Panta descendentă se adâncește tot mai mult, și de aici nu rămâne decât loc pentru nebunie, o moștenire de familie, după cum va afla însuși Arthur Fleck, căci mama acestuia, Penny (interpretată de Frances Conroy), pe care fiul o ucide cu sânge rece, fusese închisă la Arkham State Hospital.
Invitat la emisiunea lui Murray (un rol făcut de Robert de Niro), Arthur Fleck se prezintă drept Joker, o referință la una dintre glumele făcute de prezentatorul TV. De-a lungul showului, Arthur face glume morbide, își confesează crimele și condamnă societatea care abandonează pe cei bolnavi mental, una dintre cele mai puternice scene ale peliculei:

În urma acestei emisiuni, Joker este transformat într-un simbol, fiind eliberat de suporterii săi după ce fusese arestat de poliție. Eliberat, el va dansa în fața mulțimii, ca un zeu al întunericului din care fusese izvorât, un întuneric marcat de sângele pe care și-l va întinde într-un zâmbet sinistru.
Finalul îl va găsi pe Joker la Arkham, într-un loc în care știe că nu va găsi înțelegere din partea psihiatrei, iar scena de sfârșit în care sângele curge din pașii săi este o sugestie a crimelor sale, crime ce iau naștere din lipsa de compasiune față de cei bolnavi.
Todd Phillips spunea despre peliculă că a durat ceva până să o scrie întrucât procesul a ținut vreun an de zile (tr.m.), însă realizările au fost pe măsură. La cea de-a nouăzeci și doua gală a Premiilor Oscar, filmul a avut unsprezece nominalizări, câștigând două premii: Cel mai bun actor – Phoenix și Cea mai bună coloană sonoră – Hildur Guðnadóttir.
Nu doar premiile vorbesc despre peliculă, ci și temele abordate. Bolile mentale și efectele acestora reprezintă una dintre temele centrale. Personajul Joker este un simbol al celor ce săvârșesc crime în masă în Statele Unite. De fapt, ignoranța societății față de cei ca Joker este ceea ce determină apariția unor astfel de cazuri, iar astfel de cazuri sunt tot mai dese. Apoi pelicula explorează și vandalismul, precum și exterminarea unui sistem defect care creează proprii săi monștrii (tr.m.).
Au existat voci care au reclamat portretizarea lui Joker, deoarece ar fi fost prea simpatetică, iar acest lucru ar fi putut inspira noi violențe. Richard Lawson de la Vanity Fair spunea că ideologiile politice reprezentate în film sunt rele ușor de identificat de către cei care ar comite crime la școli și concerte și biserici (tr.m.).
Totuși, neuro-criminalistul britanic Adrian Raine a fost impresionat de cât de bine a fost realizată psihologia din spatele crimelor, spunând că filmul oferă mijloace extraordinare de a învăța (tr.m.) și că el îl va folosi la orele sale.
Și, într-adevăr, filmul reprezintă o lecție excelentă, fie că vrem să învățăm despre bine, fie că vrem să învățăm despre rău. Urmărind cu atenție pelicula, putem trage învățăturile următoare: abuzul parental va duce la rău; răsplătirea binelui cu rău va duce la rău; o societate care nu are grijă de toți oamenii săi va fi o societate problematică.
De fapt, totul se poate însuma în ceea ce afirma Imani Walker: Noi ca societate nici nu ne uităm la ei ca la oameni reali. Și despre asta este filmul. El (Joker – n.m.) nu a avut niciodată o șansă (tr.m.).