În revista P(RO)EZIA nr. 32, a apărut o cronică la romanul ApIscalips de G. P. Ermin (editura Crux Publishing) din care redau un scurt fragment mai jos:

Romanul ApIscalips (editura Crux Publishing) semnat G.P. Ermin și cu texte ilustrații de Andreea Sterea se impune ca o lucrare surprinzătoare, aflată la intersecția dintre SF-ul distopic și space opera, fiind și o alegorie și reflecție filosofică asupra fragilității civilizației moderne. Titlul, un joc de cuvinte între apocalipsă și apis (albină), dar și o referință la I.A., anunță de la bun început un univers în care dezechilibrul natural produs de om și revolta albinelor devin măsura supraviețuirii umane.

Acțiunea începe într-un trecut apropiat (anul 2019) și se continuă spre un viitor nu foarte îndepărtat (finalul are loc în 2091), în care dispariția albinelor declanșează o criză globală alimentară economică.

Practic, avem trei fire epice, care se reunesc spre sfârșit. Primul fir epic îi urmărește pe cercetătorul BeeWee, cel îngrijorat de soarta albinelor, și pe I.A. Savior, creată de cel dintâi pentru a salva aceste insecte atât de importante pentru umanitate și hrana de toate zilele. În acest fir narativ, avem parte de dialoguri înduioșătoare între creator și creație, astfel punându-se bazele problemei cu care se confruntă omenirea: dacă albinele dispar, polenizarea nu se mai întâmplă, hrana dispare și, în consecință, și omul.