Ultimul târg de carte la care participasem fusese Bookfest 2025, despre care am scris la vremea respectivă un articol, așa că nu se putea să nu scriu și anul acesta despre Bookfest 2026, târg la care am luat parte de-a lungul a două zile, dintre care prima a fost o lungă oprire la standul Crux Publishing, editura SF&F pe care o urmăresc de ani buni.
Acolo, m-am reîntâlnit cu Deea Sterea, my favorite editor, pentru că sub umbrela ei au fost scoase unele dintre cărțile mele preferate, dintre care menționez Aer și MSbP a lui Răzvan T. Coloja, Caietul Roxanei a lui Ștefan Bolea sau Sentient a Alinei Voinea, cărți despre care am scris pe larg în cronici dedicate.
Cu Deea, am regăsit bucuria de a fi printre unele dintre cele mai bune cărți publicate ever, dar l-am reîntâlnit și pe scriitorul George Cornilă, cu care am stat la o vorbă între pahare de cafea și țigări și pe care l-am văzut apoi pe scena Arena, moderând o prezentare despre viitoarea participare a României ca invitat special la Frankfurter Buchmesse. S-a vorbit acolo despre procesul de a ajunge la un astfel de eveniment, despre așteptări, despre dorințe, despre programe și despre tot felul de alte subtilități, invitații (Simone Bühler, Vladka Kupska, Katja Stergar și Alex Popescu) dând detalii din culisele unui eveniment ce se anunță extrem de important pentru literatura română.
Bineînțeles că nu se putea să nu dau o raită prin târg și după cărți. Am cumpărat Sapientul Alinei Voinea, pentru că e continuarea SF-ului meu preferat de la Crux Publishing. Am fost la standul Muzeului Național de Istorie a României, de unde am achiziționat două volume, unul despre comorile Chinei și altul despre epoca neolitică în România. Am dat o tură și pe la Polirom, de unde am luat Hemiptera Andreei Răsuceanu și o carte despre Oameni toxici, pe care o lecturez acum. Și, în final, am ajuns la Nemira, de unde am cumpărat Anihilarea lui Jeff Vandermeer, pentru că aș vrea să scriu o cronică despre ea pentru Arena culturală.
N-am putut să termin în acea zi cumpărăturile, astfel că atunci când am revenit, am dat o tură la Casa de Editură Max Blecher, pentru a lua volumul Liviei Ștefan, Inner Sanctum, deoarece Livia e una dintre poetele mele preferate. Am mai ajuns o dată la Polirom și am achiziționat două cărți, una despre Lună, sora mea de suferință, doar am un tatuaj cu ea, și alta despre scris sub dictatură. La Humanitas am dat de Texistența lui Cărtărescu și a trebuit neapărat să o cumpăr, deși nu era pe listă. Dar multe dintre cărțile luate nu erau pe listă. Tot așa am adăugat și Sărutul pictat de la Nemira. În schimb, un volum pe care îl voiam neapărat era Animalul Omega al Alexandrei Meckl, pe care am luat și autograf, deși nu am putut sta la lansare, întrucât aveam în plan lansarea Alinei Voinea.
Am ajuns mai devreme decât trebuia la Cafeneaua Dada și am asistat și la o lansare a scriitorului Ovidiu Pecican. Editura pentru Artă și Literatură a reeditat volumele sale, iar Ovidiu a vorbit despre cărțile sale într-o prezentare de cincisprezece minute, având un public restrâns, ceea ce cumva m-a făcut să mă întristez, punându-mi întrebarea cât și cum se mai citește în România, dar ăsta e un subiect pentru un alt articol.
În schimb, lansarea Alinei Voinea pentru romanul Sapient a fost o reușită din toate punctele de vedere. Public mare, subiecte intense și o atmosferă cum mi-aș dori-o și pentru cărțile mele. Alături de Alina au fost George Cornilă (moderator), Atilla Biro, jurnalist de investigație (Context.ro), George C. Dumitru, scriitor de literatură contemporană (Polirom), G. P. Ermin, scriitor de literatură science-fiction (Crux Publishing). Discuția s-a centrat în jurul romanului și al inteligenței artificiale, aducând păreri împărțite: Alina Voinea vede un viitor mai luminos, în timp ce G. P. Ermin vede lumea mai întunecată și mai apropiată de viziunea mea asupra lumii. Oricum va fi viitorul, lansarea asta n-ar fi trebuit ratată de nici un iubitor de literatură SF. Și abia aștept să văd ce aduce cea de-a doua carte a Alinei.
Cam ăsta a fost Bookfestul meu, căci după această lansare a trebuit să plec fără a apuca să vorbesc cu autoarea. Dar am vorbit cu alți oameni care mi-au adus un strop de speranță că literatura încă mai există atâta timp cât noi existăm. Pentru ea și pentru voi, încă scriem. Așa că rămâneți prin zonă. Ne revedem curând!


Lasă un răspuns