În revista P(RO)EZIA nr. 33, a apărut un interviu cu scriitorul Răzvan T. Coloja, din care puteți citi aici un scurt fragment:

Răzvan T. Coloja (n. Oradea) este un autor contemporan român cu studii superioare în Litere, Informatică și Științe Socio-Umane. De asemenea, are un master în Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii la Universitatea Oradea.

Fiind și publicist, are peste 700 de articole pe tematică IT&C în edițiile tipărite și digitale ale Linux Magazine, Ubuntu User Magazine, Linux Pro Magazine, precum și pe site-urile de profil IT linux.com, osnews.com, precum și articole de analiză, recenzii și povestiri în reviste și pe site-uri literare, printre care menționez: Caietele Oradiei, suspans.ro, revistadesuspans.ro.

A debutat cu romanul Fabrica de furnici (Ed. Vremea), care a fost urmat în 2011 de romanul Recolta roșie (Ed. Herg Bennet, reeditat de Crux Publishing în 2017). Alte romane publicate sau cărți în care este prezent sunt: antologia Cercul literar de la Oradea (2021, coord. Marius Miheț), antologia Zombii: Cartea morților vii (2013, Ed. Milennium Books), culegerea de povestiri Am auzit de… (2013, e-book), romanul Soldați ai terebentinei (2015, Crux Publishing – distins cu Premiul Special pentru Proză în cadrul Concursului Național de Creație Literară “Vasile Voiculescu”), romanul Pangeea, toamna (2016, Crux Publishing) și romanul Aer și MSbP (2016, Crux Publishing).

Fiind și psiholog clinician și psihoterapeut, Răzvan a lansat în 2018 la Crux Publishing un volum de psihologie intitulat Tainele psihologiei (176 de curiozități).

Salut, Răzvan! A trecut ceva timp de la ultimul tău roman, dar chiar și așa literatura scrisă de tine rămâne una care te marchează profund, fiind ceva ce n-am mai întâlnit la nici un alt scriitor român. Ce te-a făcut să te îndrepți spre zona transgresivă?

Cred că există foarte mulți autori care scriu despre partea considerată în mod tradițional ”frumoasă” a lumii și a lucrurilor. Și cred totodată că există lucruri frumoase despre care merită scris, dar care nu se încadrează în normele tradiționale care definesc acel ”frumos”. Literatura transgresivă e de nișă, dar am găsit în ea exact acea posibilitate de a lăuda urâtul, de a vedea ceva mișto în murdăria lăsată de cărbune ori ceva romantic în situații atipice de care oamenii, în mod normal, s-ar feri. Douglas Coupland are o carte numită ”Generation X”. E – întâmplător – cea care a dat naștere curentului transgresiv din literatură. Iar Coupland are un citat acolo care definește foarte bine ceea ce mă atrage la acest gen de literatură: ”I began to see this world as one where citizens stare, say, at the armless Venus de Milo and fantasize about amputee sex […]”. Am cuplat totodată foarte bine cu ce spunea Palahniuk despre scris: că s-a apucat de el atunci când s-a săturat de sex și droguri; și pricep perfect de ce: pentru că-ți oferă un ”high” mai lung și mai puternic. Și mai ”safe”. Și e măcar unul productiv.