Fiind scriitoare, nu am cum să nu îndrăgesc cuvintele și astăzi pornesc o nouă rubrică pe blog, rubrică inspirată de un cadou pe care l-am primit de ziua mea de la niște prieteni dragi. Despre ce este vorba? Despre o rubrică săptămânală în care voi aborda câte un cuvânt al limbii române, incluzând, printre altele, semnificația și etimologia acestuia.

Primul cuvânt pe care m-am decis să îl includ în această nouă rubrică este cuvântul spadă, deoarece așa cum pomeneam în trecut am o pasiune pentru armele cu tăiș, dar și pentru că este un cuvânt pe care îl utilizez adesea în textele literare fantastice pe care le-am scris sau le scriu, precum nuvela dark fantasy ReÎnnoirea sau romanul în lucru Răzbunarea lui Ballir (din care puteți lectura un fragment aici). Așadar să trecem prin revistă cuvântul spadă!

Semnificații

Conform Dicționarului explicativ al limbii române (1998), cuvântul spadă are următorul înțeles: „SPADĂ, spade, s.f. 1. Armă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge. 2. (Sport) Probă de scrimă care se practică cu spada (1). – Din it. spada”.

În plus, Dicționarul enciclopedic (vol. VI, Editura Enciclopedică, 2006) dă următoarea definiție (asemănătoare celei din DEX): „SPADĂ (<it.) s. f. 1. Armă specifică scrimei, formată dintr-o lamă triunghiulară, gardă, mâner și piuliță. 2. (SPORT) Denumire dată probei de scrimă care se practică cu spada (1)”.

Într-alte două dicționare, pe care eu le consider de căpătâi, sunt date următoarele explicații:
1. „*spadă f., pl. e (it. spada, d. lat. spatha. V. spată). Sabie dreaptă (mai ales cum purtau odinioară nobilii, iar azi academicii, elevii școalelor de inginerie ș. a.)” – Scriban (1939).
2. „spadă f. 1. sabie lată cu două tăișuri: puciul de pe frunte-i cu spada mea voiu șterge AL.; 2. fig. luptă: spada va decide [It. spada]” – Șăineanu (ed. VI, 1929).

Sinonime

Într-un Dicționar de sinonime (sub redacția: Prof. univ. dr. Gh. Bulgăr, Editura Albatros, 1972), spada apare ca sinonim al cuvintelor sabie („sabie s.f. – spadă; (fig.) luptă, război, prăpăd”) și spangă („spangă s.f. (pop.) – spadă, baionetă”).

Alt Dicționar de sinonime (Mircea Seche, Luiza Seche, Editura Litera Internațional, 2002) amintește următoarele sinonime: „1. (Transilv. și Maram.) coardă. (~ se folosește în scrimă.) 2. sabie, (înv. și reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~!)”.

Etimologie

După cum afirmă Dicționarul explicativ al limbii române proveniența cuvântului spadă are la bază italienescul spada, care la rândul său provine din latinescul spatha ce desemna o „sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri” (DEX, 1998). Definiții asemănătoare pentru spatha sunt date și în A Latin Dictionary (Clarendon Press, 1879 – „a broad, two-edged sword without a point (the Italian spada)”) și în An Elementary Latin Dictionary (American Book Company, 1890 – „a broad sword with a double edge, sabre, Ta.”).

Dintre aceste două ultime dicționare, primul amintește de faptul că latinescul spatha derivă din grecescul σπάθη (folosit în perioada arhaică) care înseamnă „broad blade of a sword” (A Greek-English Lexicon, Henry George Liddell, Robert Scott, Perseus Digital Library). Cuvântul σπάθη este menționat în operele poetului grec Alcaeus (Alkaios) și ale filosofului grec Teofrast.

Cel mai probabil latinescul spatha este totuși forma romanizată a vechiului cuvânt grecesc σπάθα (spatha) care s-a păstrat în greaca modernă sub formele σπάθη și σπαθί, iar de la forma latină au apărut, printre altele, italienescul spada, spaniolescul espada, albanezul shpata sau cuvintele românești spadă și spată.