În revista P(ro)ezia, puteți citi o cronică de întâmpinare la cel mai recent volum al scriitorului și filosofului Ștefan Bolea, și anume Caietul psihopatului apărut recent la editura Crux Publishing. Mai jos găsiți un scurt fragment:

“psihopatie, psihopatii (substantiv feminin)

1. Boală psihică.

1.1. prin specializare Stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter.

diferențiere Manifestare constituțională anormală a personalității, caracterizată prin tulburări ale manifestărilor instinctive și emoționale care duc la reacțiuni necontrolate, la ciudățenii în felul de a se purta și adesea la incapacitatea de adaptare la viața socială.

etimologie:

limba franceză psychopathie”

Ștefan Bolea este un inadaptat, așa cum sunt toate geniile. Inadaptarea lui se naște dintr-un întuneric personal, după cum chiar el se confesează când spune că suntem asemenea hoților de cadavre noaptea. Acest întuneric personal ascunde totuși o clarviziune pe care numai un filosof nihilist o poate avea. De altfel, nihilismul lui Bolea vorbește despre o singură scăpare dintr-un univers ca un mușuroi: sinuciderea. Practic întreg volumul, un jurnal scris în 1998, se învârte în jurul acestei evadări, în jurul bolii, și în jurul unor reminiscențe obsesive față de Roxana, cea care face obiectul primului caiet (apărut în reeditare la Crux Publishing).