Sărutările tale ard luna plină
Rămase din timpuri străvechi
Când discipolii mi se închinau
Cu sânge de prunci
Și eu le șopteam
Că într-o zi le voi da sărutul dulce al nemuririi
Minciuni pentru suflete putrezite
Rostite de cea căreia-i spuneau zeiță
Eram demoni și demiurgi
Născând o iubire întunecată
Izvorâtă din incendiul patimii noastre
Ce transcende secole de nimicnicie, milenii de căutare,
Vieți întregi de chinuri și suferințe
Într-o repetiție continuă
Precum acele unui cadran ce se învârt nemiloase
Către sfârșit
Am văzut murind și renăscând
De miliarde de ori
Jumătate din mine
Jumătate din tine
Și iată-ne iară reîntâlniți
Într-o grădină a răului
Niște bufoni pe o scenă
Omorând iubirea cu lacrimile neputinței
E o poezie foarte puternica. Mi-a transmis multa emotie. Voi cauta volumul. 🙂
ApreciazăApreciază
Mă bucur foarte mult. Volumul îl găsiți aici: bit.ly/CartODD.
ApreciazăApreciază