În e-revista EgoPHobia #63 am publicat un studiu critic despre volumul de poezie Cântec de leagăn pentru generația mea de Cosmin Perța. Mai jos puteți citi un scurt fragment:

Dacă aș scrie despre autorul Cosmin Perța, foaia ar necesita un studiu separat. De la debutul său cu placheta Zorovavel (Editura Grinta, 2002), scriitorul cu origini maramureșene a publicat eseistică, poezie și proză, pentru cea din urmă obținând premiul Tânărul prozator al anului 2012 la cea de-a treia ediție a Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului. Însă nu proza lui Cosmin Perța o voi analiza în cele ce urmează, ci cântecul său de leagăn adresat unei întregi generații într-un volum liric apărut la Editura Paralela 45 în 2018. Afirma însuși poetul că i-au trebuit șapte ani pentru a încheia opera sa, el fiind nevoit să își reinventeze identitatea și vocea. Dar cel ce lecturează cu atenție Cântec de leagăn pentru generația mea va constata că în interiorul volumului se regăsesc mai multe voci, mai multe ritmuri, mai multe stiluri, iar toate acestea se datorează cu siguranță minuțiozității acordate fiecărui poem în parte. Este imposibil să nu observi, atât în secțiunea intitulată De război, cât și în cea denumită De dragoste, iubirea ce autorul o poartă cuvântului scris, iubire confirmată și de studiile sale în literatură, unde deține și un titlu de doctor cu o lucrare referitoare la literatura fantastică europeană.

Cântec de leagăn pentru generația mea este o carte scrisă pentru a fi recitată în fața publicului în ritm violent, în ritm furios (ritmuri ce nu te pot lăsa nepăsător), dar și într-un ritm mai lent și temător legat de poemele de dragoste unde regăsim micile spaime ale poetului: Tot încerc să îți spun ceva, dragostea mea, / dar spaima mea nu mă lasă. (p. 83); Când te-am văzut, dragostea mea, / mi-am imaginat că poți fi femeia oricărui bărbat / ai vrea. (p. 85); Și dacă greșesc, dragostea mea? / Dacă sunt, din nou, doar un mic monstru ce intră în viața ta? (p. 91); Nu sunt departe, dragostea mea, / dar mă roade depărtarea asta ca un șobolan gratiile. (p. 93).