A mai trecut o Înnoire de când conduc Tărâmurile de nicăieri și, la fel cum am obișnuit, mă uit la timpul scurs și la cele petrecute pe aceste meleaguri, care continuă să fie rodnice ca întotdeauna.

Stăpânirea peste P(ro)ezia continuă, iar stăpâni din toată Lumea ne trimit cronicile lor pentru a fi adunate în paginile tomului nostru. Alianța cu EgoPHobia este de nezdruncinat, căci aici pot trimite cele mai intime confesiuni ale mele. Iar uniunea cu Crux Publishing se dovedește mai puternică precum în Înnoirile trecute, căci rândurile noastre curg prin tomurile lor.

Acele de cadran au condus și la noi uniuni cu ajutorul unor stăpâni pe care îi cunosc de câteva Înnoiri. Cronicile noastre au ajuns și în Spania, datorită stăpânului George Nina Elian, care a făcut ca versurile noastre să fie traduse în limbi străine. Pe o cale aidoma, versurile noastre au ajuns în Mexic, iar datorită unui stăpân cu care nu am lucrat până acum, Dan Popescu, poeziile s-au scris și într-un volum colectiv al meleagului PAVCON.

Însă cea mai de seamă împlinire a acestei Înnoiri a fost ultimul cuvânt așternut în Simfonia ascunsă. Sper ca ea să ajungă în următoarea Înnoire și la voi, cei care urmăriți ce se întâmplă cu Tărâmurile mele…

În fața voastră, mă înclin!

O Înnoire = un an. Termen folosit în nuvela dark fantasy ReÎnnoirea.